Small hours


Dintotdeauna mi-a placut sa asociez in general, sunetul trompetei cu jazzul. Nu stiu daca aduna toate stilurile muzicii, insa ritmul ei lent, la ore tarzii, mi se pare foaarte potrivit si eliberator… Ca o patrundere lina in apele calde ale marilor…

Back to life

Anunțuri

La ceas de subseara


Se spune ca ideile nu apartin cuiva anume. Ele exista de fapt in univers, fiind atrase doar de mintile potrivite pentru dezvoltarea lor. Asemeni semintelor care rodesc in pamant. Daca le va fi prielnic acest chenar de viata in care-au poposit, viitoarea planta va creste verde, plina de seva si infloritoare. Daca nu le va prii, va fi fiind totul ca si cum n-ar fi fost nimic…

Asa ma gandesc eu cateodata, la ceas de subseara, dupa o zi de munca… De-mi vine sa ma rostogolesc de sub glastra din fereastra, pana-n mijlocul universului. Si sa ma intreb cu craniul inceet asezat pe moale: ”a fi”…? Sau… a etira  pletele-n vantul visului…?

E senzatia aceea dulce-amara, de munca implinita cu oaresce carente. Atunci cand te doare fiecare centimetru de carne de pe tine. Si pana sa vezi cat, si daca mai merita efortul, simti cum te ia cea mai mare fericire de pe lume… somnul. Ce bine e sa dormi!… Dar sa dormi ca un nou-nascut in leagăn, senin si fara sa te mai intrebi a doua zi, ce-ar fi daca…

Sa ma trezesc direct la Radio Romania Cultural vorbind despre balet. Acela de calitate care exista si la noi. Caci exista, chiar daca balerinii sunt o mana de oameni in toata tara, si mai exista inca alte doua care sa-l recepteze… Sa ma trezesc cu un partener media cu care sa-l inalt pe podiumul cronicilor, acolo unde i-ar sta bine, in ciuda vicisitudinilor autohtone… Ma trezesc, pana una alta, ascultand un dirijor de suflet vorbind despre Mozart in partiturile sale vocal cantabile…

Poate-ar fi mai indicat sa ma pregatesc pentru o alta încondeiere, ca tot se apropie Pastele si strange lumea oua-n cos pentru Iepuras. M-as pricepe mai bine, fierbandu-le indelung printre fuste de ceapa rosie si mangaindu-le apoi cu o coaja de slanina aurie. Mai coc niste pască si drob si gata, as fi in rand cu lumea… Dar eu nu sunt nici in rand cu lumea asta, chiar daca le coc gustoase….

In cuptorul sufletului, mai ard uneori cuvintele, a joaca de copil. Asa cum am citit la Sweet & Salty ca i-ar fi spus bunicul ei: Nu ti-i coace niciodata… Da, pentru ca asa ramane sufletul artistului toata viata, incadrat in puritatea si curiozitatea de copil. Cu care creeaza cea mai frumoasa si interesanta joaca, pentru sine si pentru ceilalti. Si cata nevoie este de ei, artistii, nestavilitii clovni ai sufletelor! Ce rad, plang sau iubesc pana-n profunzimile stelelor, transformandu-le in aerul datator de viata!…

Asta nu inseamna ca nu trag si eu ponoasele dupa acele iubiri supradimensionate, cu proiectii mirific mistificatoare sau greseli copilaresti. Le trag, ca mușcată de sarpe prin gradina Raiului. Dar iau apoi Psihologia din scoarta-n scoarta, si-o citesc pana ce otrava mi se dilueaza treptat in povesti de aur si experiente castigate.

Redescopar feminitatea si respectul de sine, eleganta, si toate lucrurile care-mi descretesc fruntea, pastrandu-ma echilibrata. Chic- Elite imi devine aliat si mentor, eșarfă la gatul golas si inima zdrentuita. Ma vad in mana cu cheile de succes – chiar daca nu stiu bine la ce – si atat de chic, ca la bluza imi sare-un nasture… de fala.

Mi-ar prinde bine o revelatie! Sau un blog partener! Sau si numai un partener! Numai ca revelatiile se nasc atunci cand schimbi total ambientul. Iar asta se intampla cel mai usor in calatorii, si in special in cele solitare, dupa cum se confirma si pe blogul ExTraVita.ro. Se poate calatori cu succes, chiar si in postura unei femei maritate. Sincer, nu stiu cum ar veni revelatia asta, fiindca nu am incercat-o in mariaj. Insa admir curajul si increderea in sine pe care o pot avea toti calatorii pe cont propriu.

Si mai stiu ca ador calatoriile, iar cu varful penitei umezit in emotie, mi-ar placea sa le scriu din toate colturile lumii. Artistice sau nu, istorice sau doar exotice, as fi mai mult decat incantata sa le cuprind cu totul in inima mea. Cu ochii, pasii, slova…

Caci la ceasul de subseara, lin coboara pe-a lor scara, idei noi de primavara, bizare din cale-afara…

Text pentru concursul SuperBlog 2017 .

 

La Dieta


Se spune ca romanii mananca mult de sarbatori, de Craciun, de Pasti, de Sf. C-tin si Elena, la onomastici, nunti, botezuri etc. E drept ca inainte de sarbatorile mari, tin si post, pentru ca sunt evlaviosi din cale-afara. Nu conteaza cat se dracuiesc in afara acestor perioade. Cand vin sarbatorile se lasa cu lumina, pace-n suflete, bunastare si bucate-alese, cum bine povestea Creanga in Capra cu trei iezi…

E un lucru bun sa tii dieta, sa-ti vezi astfel de sanatate si de felul in care te areti in lume… In ceea ce ma priveste, n-am reusit niciodata sa tin vreun regim pana la capat. Orice cura de slabire, cu atatea grame de… dimineata…  dupa orele… in combinatie cu… Orice reteta impusa-n programul dizolvarii maselor revolutionare si de circulatie nutrienta ma ademeneste intr-un mod de-a dreptul nul.

Tin minte ca-n adolescenta mea, cu forme pline – normale pentru parametri civici, dar baroc pentru scena – mi-am impus o strictete de program alimentar, ca mai toate colegele mele. Am zis gata, doua zile nu mananc nimic. Prima zi mi-a reusit, dar… Cine se scurgea pe strazi a doua zi, vazand islerele cat casa si pateuri in fiecare trecator? Tin minte si-acum gustul de compot de ananas, pe care l-am inghitit pe nerasuflate, seara-n pat…

Si acum, daca nu ma mai incape lunea vreo fusta, si vreau s-o imbrac duminica la concert, inghit doua-trei zile mancarea cu noduri, trecuta fugitiv prin retetar. Bine, ciocolata nu trece linia rosie, fiind prietena mea cea mai buna de cand ma stiu. Sau bananele cu unt de arahide, daca sunt cumva de serviciu la elaborarea endorfinelor, oxitocinei sau mai stiu eu ce hormoni fericiti.

Renunt la painea pufoasa si gumi-elastica, la cozonacul… nu chiar, daca e cu nuca si devreme-acasa 🙂 Renunt la… Carnea oricum nu o procesez – cu exceptia necuvantatoarelor din apa… Prin urmare, renunta la… mai nimic.

Tin cont de cat si ceea ce mananc cele cateva zile – salate cu de toate si fructe – pana imi reuseste mulajul fustei. Chiar daca ma razgandesc intre timp si optez pentru pantaloni, ca tinuta vestimentara. Si viscerele se aliaza glorioase la concert prin niscaiva arii Lacrimosa-nte… 

Se pare ca dieta e benefica sanatatii si poate functiona chiar si asa, in dozaj minim, personalizat. Important e sa nu lasi corpul s-o ia razna. Din cand in cand, sa-i oferi stomacului cate-o vacanta, astfel incat sa poata duce mai departe metabolismul, la nivelul sau optim de functionare… Fara insa, a-i da socuri, evident, recuperand apoi zilele pierdute-n strachina…

 

 

 

Ganduri senine


1491750424911-12572239Ca printr-o minune, soarele lumineaza bland Floriile. A renastere si dragoste… Daca pana mai ieri, vantul iti zdrobea fata cu ploaia lui rece si taioasa, astazi s-a cumintit si inseninat…

Se spune ca va ploua de Pasti, daca de Florii e soare. Si viceversa… Important e sa nu ne ploua-n suflet. Sa-l pastram senin si despovarat de griji si frustrari…macar cat e sarbatoare…

Suntem cand buni, cand rai, cand inerti, sau intensi… Suntem si asta ne-ar putea fi de-ajuns ca sa ne traim…sa ne bucuram de…sa fim vii…

S-avem sufletele frumoase!

 

 

 

Requiem


A fost o vara, mai demult, cand Requiemul de Verdi mi-a fost singurul balsam pentru suflet…Am spus cuvintele astea unui alt suflet si… pauza, sunet in linie continua. Neraspuns din neputinta si din lipsa de intelegere. Acea minima doza de intelegere care dezvolta dragostea cu niscaiva putirinta de le lumineaza pe toate cele…

Mi se pare ca lipsa de intelegere a celuilalt sau a sinelui aduce unele frustrari. Lipsa de reactie, nu din banala ignoranta sau din lipsa propriei imaginatii, ci din teama de a nu-l rani pe celalalt mai mult decat este el deja ranit, datorita proiectiilor nesabuite ale dragostei in care se afla… Acea tacere care doare…

Se poate sa fi fost neraspuns si din prea multa intelegere si automat din previziunea unui viitor nefavorabil pentru mine. Cunoscandu-si bine sufletul care i se zbatea intr-o situatie injusta, in afara orizontului meu…

Cert e ca muzica este principalul adjunvant in tratarea ranilor sufletesti… Nu stiu care dintre requiemuri imi place mai mult, de Verdi, Mozart, Brahms sau Dvorak. Fiecare are frumusetea lui specifica si bucati perfect mulate pe sufletul meu. Le ascult pe sarite…

––––––––––––––––

In seara asta: Requiem – Verdi – Live, cu orchestra si corul Operei Bv, plus niste invitati de marca. Nu pot sa spun decat ca au fost momente cand mi-au dat lacrimile, cand mi s-a facut pielea gainii de la inaltul vibratiilor. Momente de calitate muzicala, tehnica excelenta si sunete autentice de requiem.

Dar m-am si zburlit odata cu fosgaitii intarziati la concert, intrati la culme dupa primul sfert de ceas… Nu-i mai bine la Filarmonicile UE, ca se inchid usile ermetic, computerizate si nu mai intra si nu mai iese nimeni pana la pauza. Te scurgi sub fotoliu, daca vrei sa-ti pudrezi nasul…

Dar mai bine sa-l mai ascult o data pe Verdi in formula de exceptie cu Bychkov dirijor, Calleja tenor, Marina Poplavskaya soprana, Pentcheva – bulgaroaica parca si Furlaneto la notele joase…

 

Mama Natura


SUPER_BLOG_bambus-768x768Parca le am si-acum in urechi: – Ei, ce-ti pasa tie, tu n-ai nevoie de cine stie ce creme sau masti cosmetice! Ai de la Mama Natura piele frumoasa, ten ca de copil… Si minte asijderea, pe la cei douazeci de ani ai mei, atunci cand m-au luat in colimator colegele de la Opera, nitel mai… experimentate.

Nu suportam pe-atunci baza de machiaj pentru spectacole. Si cu pielea mea de portelan – mai, sa fie! – faceam intr-un fel, nota lor discordanta… Nu foloseam nici fondul de ten. Eventual, imi tranteam cateva pamatufuri de pudra pe fata, pe gat si brate, ca sa nu luceasca de la sudoarea muncii mele si caldura reflectoarelor. Imi aruncam la fel, de cateva ori picioarele pe dupa gat, ca sa-mi incalzesc tendoanele si musculatura. Mai saltam de vreo doua ori si intram in scena.

Recunosc ca aveam anumite calitati fizice – de la aceasta Mama Natura – care-mi permiteau sa dansez cu o oarecare usurinta. Mobilitate si flexibilitate, acea plastica a corpului care poarta miscarile spre povestea scenica. Chiar si in conditii mai vitrege… Pielea, in schimb, mi-a fost mereu ultrasensibila si de aceea, chinul meu cel mai mare din lume…

La inceputul fiecarui sejur de plaja, ma confund mai intai cu racii la fiert. Ma naclaiesc din cap pana-n picioare, cu intreg raionul cremelor de protectie si de catifelare, in permanenta, inainte si dupa baile de soare. Sunt atat de uleioasa, ca pana si apa ma respinge-nvolburata. N-am lipici la niciun strop, chiar daca ma fac serios uitata-n mare… Procesul e mereu acelasi. Abia intr-un final devin si eu maslinie, insa precar mangaiata de soare.

Tin minte ca odata, intr-o deplasare cu mult zor, am ramas fara servetele demachiante. Am avut deosebita inspiratie sa folosesc seara, unele, umede, cumparate de la cel mai apropiat centru comercial… Cine s-a trezit dimineata cu ochii explodati in doi cartofi? Si cine zacea in masina, cu sloiuri de gheata siroind de pe pleoape, pe obraji in jos, nemaistiind ce comprese sa-si puna, si pe unde?…

548-farmec-servetele-umede-bambus-2

C’est la vie! Am pielea sensibila, iar cu o astfel de epiderma e dificil de gestionat anumite situatii. In general, la conformatia lui fizica nascuta, omul nu prea are ce sa prelucreze, retuseze sau sa estetizeze. Tot ce pot face – si de-atunci, cu incredere si stoicism – este sa folosesc pe cat este posibil, produse cosmetice cu extracte naturale.

Am incercat mai multe feluri de creme, uleiuri de corp, ape micelare. De toate marcile si toate preturile. Mi-au placut insa si-mi plac, ale noastre produse Farmec. Si m-am orientat astfel, pentru gasesc la acestea, in primul rand, calitate si preturi avantajoase. Folosesc cu succes si fara efecte adverse, servetele demachiante cu argan.

Cu toate ca la douazeci de ani nu se simte nevoia in aceeasi masura ca dupa o certa etate… Cred ca ingrijirea tenului si a corpului cu produse naturale este o prioritate pentru orice varsta. E logic si firesc ca aceste ingrediente sa pastreze mai bine echilibrul biologic, pentru o mens sana in corpore sano. Si pentru ca, pe langa sanatatea ta, mai conteaza si aspectul tau fizic.

Conteaza cum te prezinti in societate, cum te respecti, onorandu-i si pe ceilalti, iar neglijenta se taxeaza. Si ridurile, ca ridurile – de expresie, de scris noaptea sau citit in locul celor opt ore de dormit, de orice exces ar fi ele – si le ingrijeste fiecare cum se pricepe, cu creme antirid, cu sau fara masti cosmetice.

Insa nu prea e de bonton – vara mai ales – sa vezi cratere pe calcaie-ntunecate, tropaind in sandale decupate. Cand exista noi creme pentru ingrijirea calcaielor, cu bambus bogat in siliciu vegetal, remineralizant, ce inlatura ingrosarile cornoase. Natural, eficient, pastrand pielea moale si placuta la vedere…545-farmec-crema-soft-150-2

Cum nu e foarte atractiv sa-ti lasi la vedere, nici mai stiu eu ce valuri celulitice revarsandu-se pe brate, pe coapsele razbatand prin pantaloni, peste curele, pe sub tivul de la fusta. Cand se gasesc atatea creme pentru masaj si ingrijire corporala. Uleiurile de corp cu argan, fac adevarate minuni si nici nu-ti trebuie cantitati industriale. Ci doar sa le folosesti regulat, in ton cu o dieta echilibrata…

Uleiul de argan contine vitamina E in concentratii dintre cele mai mari. Care, alaturi de  substante antioxidante ca: Omega 3, Omega 6 si Omega 9, are efect antiinflamator si regenator la nivel de epiderma. De aceea folosesc si eu servetelele demachiante Farmec, sunt revitalizante, calmante si foarte practice, de altfel…

Sanatatea psiho-fizica, vine ea la pachet cu Mama Natura, dar si cu ceea ce-i oferim noi. Prin calitatea vietii si de ce nu? prin produsele naturale de infrumusetare, pe care le gasesti – slava Domnului! – si la noi, convenabile, in toate raioanele de profil ale magazinelor si supermarketurilor.

 

Text pentru concursul SuperBlog 2017 .

 

Corzi de suflet


Cantecul primaverii pe mai multe corzi de suflet…spune in esenta, mereu acelasi lucru: inceput, planuri, dor de duca sau renastere, dragoste, o anume dinamica. Intr-un cuvant, viata pe care o dezvolti la pas cu anotimpurile…

Si daca ajungi sa stapanesti tehnica instrumentala cu talentul lui Nigel Kennedy, poate ca vei purta anotimpurile lui Vivaldi prin toata lumea si toate stilurile. La brat cu jazzul si vioara lui, in profunde si duioase siruri de caractere, lasand muzica sa te poarte spre noi si interesante trepte de intelegere…

ADN de calatorie


20150820_185840

Cum se-arata soarele de primavara, bogat inflorind copacii, cum iti si vine dorul de duca.Te gandesti usor la vacanta, la alt soare mai aprins, la alt aer mai sarat si parca la alti oameni mai…Cu siguranta la alta atmosfera.

Curand, totul ti se cufunda-n stereotipie. Camera-ti devine banala, neincapatoare. Miscarile ti se contureaza lente, greoaie, in cotidianul care-ti aplatizeaza creierii si-ti arde talpile-n pantofi.

Si te gandesti ce frumos a fost vara trecuta cand… Ah! si l-ai cunoscut pe… Si cat de bine iti statea bronzata, putin mai slaba, vaporoasa… Si pur si simplu ai vrea sa zbori inspre…

Da, n-ar fi rau sa cauti de pe-acum bilete de avion. Caci se stie ca sunt mai convenabile financiar, si poti avea mai multe variante. Le poti cumpara cu o luna, doua, trei, inainte. Lunea, martea, atunci cand sunt mai ieftine – caci tu nu esti superstitioasa. Nu, tu esti o fire deschisa, in cautare de diversitate si locuri noi… Apropos, unde vrei sa-ti petreci vacanta din aceasta vara?

Eu, una, habar n-am. Nu stiu bine, ce-o sa fac saptamana viitoare, darmite peste trei luni!… Dar e bine sa fii organizat, sa-ti planuiesti din timp excursiile si toate activitatile, in general… Tot ce stiu acum, este ca vara trecuta, am petrecut o vacanta minunata in Cipru, la Limassol…

Cipru este o insula nu foarte mare, cu sosele ultramoderne, pe care o poti strabate intr-o zi de-a lungul, intr-alta de-a latul. Si in care exotismul este mai mult decat la el acasa. Autostrada te poarta aproape de Marea Mediterana. Am si fost o data pana in portul Paphos, cel mai de sud punct al insulei… Unde exista un spatiu artistic, o scena in aer liber, pe care se desfasoara de regula, concerte si spectacole de opera. Am avut surpriza fericita sa recunosc ambientul dintr-o secventa mozartiana televizata si admirata anterior. Poate nu intamplator…

Intr-o alta zi, am pornit spre Muntele Troodos. E grozav sa ajungi in cateva ore, in centrul insulei, de la briza marina, la aerul racoros, inalt de aproape 2000 de metri… Daca mirosul pur de lavanda din statiune, ti-ar fi taiat pasii de la genunchi in jos, ar fi existat un magarus care sa-ti vina in ajutor, plambandu-te agale printre tufele imense de levantica, presarate peste tot.

Imi place sa respir istoria locului. Si religia. La Limassol, am vazut un superb castel medieval, reconstruit de otomani, prin sec. al XVI-lea. Nu m-am saturat privind Biserica Sf.Petru. Din pacate, moastele Sfantului Andrei au ramas, atunci, in taina pentru mine. Admirasem mult prea mult, o bucata din orasul construit pe barci, incat timpul alocat vizitarii lor se scursese pana la ultima clipa de acces…

Intr-un alt moment, am ramas profund impresionata de-o alta istorie, ceva mai apropiata de zilele noastre. Vazusem de departe, franturi din orasul-fantoma Famagusta. O suburbie a orasului, inghetata in timp, cu cladiri complet goale, al caror acces este interzis de prin ’74…

Cipriotii sunt oameni deosebit de comunicativi si practici. Ca de altfel turcii, care reprezinta si ei o treime din populatia tarii. Nicosia fiindu-le –  singura din lume – capitala delimitata printr-un bulevard-granita, plin de magazine, Ledra Street. Si avand partea nordica locuita de turci…

Imi place stilul practic de viata al cipriotilor. Ca de exemplu, modul prin care isi incalzesc apa pentru uz casnic. Simplu, nepoluant si economic, prin panouri solare. Bineinteles ca sunt favorizati si de clima, care le deschide calea spre o asemenea tehnologie prin tempereturile ridicate, de vara prelungita,,…

Iubesc clima mediteraneana. Despre mancare nici nu mai vorbesc. Cu siguranta ca arborele meu genealogic isi are vreo cateva radacini si prin nisipul insulei sau printre maslinii ei… Si poate ca nu mi-ar strica sa ma inscriu la The DNA Journey, ca sa mi le aflu.

Ar fi necesar sa spun doar cum voi deschide lumea prin intermediul calatoriilor. In cazul acesta, m-as gandi la un turneu artistic de calatorie, cu un spectacol coregrafic. Arta fiind modul cel mai simplu si eficient de a depasi granitele, de a le dizolva si de a uni simturile. Un mod de a gasi un numitor comun prin insasi diversitatea si unicitatea noastra. Iar acest numitor comun nu poate fi altul decat iubirea de semeni, increderea si acceptarea celorlalti.

Se spune ca există o legatura stransa între nivelul de încredere al oamenilor și călătoriile lor. Cei care-si schimba mereu ambientul vizitand alte tari, au ocazia sa socializeze mai mult cu persoane de nationalitati sau religii diferite de-ale lor. Si automat isi largesc orizonturile, devin mai tolerabili, adopta o viziune mult mai pozitiva vizavi de acestia si obiceiurile lor.

Text pentru concursul SuperBlog 2017 .

Cirese


Sentimento del liberta… Mister cu cirese electrizante…

Auzi povestea asta de sute de ori si nu te saturi… E banala si totusi adanc infipta-n reptila craniana. E-n ADN ca dansul…doar ca fiecare se misca-n felul sau.

Important e s-o auzi…

 

 

Splendoare la purtator

Etichete

, , ,


Logo-Splendor-pasiune-pentru-bijuterii-RGB-768x278

Imi plac spectacolele Operei, atunci cand sala-i devine neincapatoare si foaierul i se umple de eleganta. La premiere, in mod special, Opera sclipeste.

Daca pe scena straluceste puzderia de bijuterii si strasuri curgatoare pe rochiile bogat dantelate, matlasate, catifelate. In pauzele dintre acte, poti vedea discret, tot felul de accesorii asortate cu toaletele iubitoarelor de arta. Sau ale iubitorilor de arta, dace le observi mansetele asezonate frumos si pretios, timpului.

La rascrucea stilurilor vestimentare, se intalnesc astfel, cercei sub coafuri stilate, sau pandantive in decoltee generoase, la gaturi prelungi. Bratari, unele suave la incheieturi delicate, sau altele indraznete si multicolore, pe brate hotarate si dinamice. La fel de bine poti vedea sclipind cu efect, ceasuri barbatesti iesite protectiv de sub maneca sacoului. Sau vreunele ace de cravata asortate cu butonii mansetelor albe, impecabile.

E o lume fascinanta, aceasta lume a spectacolelor de teatru, opera si balet, sau a concertelor filarmonice. O lume aparte… Unii ar putea sa spuna, poate mai indarjit orientati catre alte genuri de divertisment – asemeni soferului de taxi, care mi s-a adresat odata mie, infulecand un sandviș – Mergeti la Opera?… Iti trebe’ domne’ sa te nasti pentru asta. Io nu cred c-o sa merg vreodata… ca nu inteleg, domne’…nu-mi pla’…Ce-ati spus, ”pofta buna!”?… Ahm, multumesc!…

Da, poate ca-ti trebuie si putina educatie in sensul asta… Dar eu cred ca aceasta senzatie de aparte o dau tocmai accesoriile si bijuteriile purtate.  Nu spun ca nu s-ar putea etala ele si in alte ocazii. Evident ca le poti folosi peste tot, la petreceri deosebite, la aniversari, logodne, nunti, botezuri… Nu zic nici c-ar fi absolut necesar sa te impodobesti extrem, precum bradul de Craciun… Insa cred, ca spatiul artistic cladit pe acest gen de spectacole, obliga intr-un fel la scrobeala, la o anumita eleganta. Ce-ar putea veni sa completeze bucuria sufleteasca aflata-n circuit, intrunind un soi de respect pentru arta in sine.

Nu ai neaparata nevoie de seturi de bijuterii scumpe. Si daca nu-ti plac deloc, asta e. Nu inseamna ca nu respecti arta si frumosul. Insa nu am intalnit inca, vreo femeie care sa nu se bucure de ele – cultivand, mai mult sau mai putin, feminitatea insasi – care sa nu fi primit vreun cadou de acest gen…

Si as putea spune – dupa ce am bantuit o vreme magazinele, per pedes sau online – ca poti gasi bijuterii pentru toate gusturile si buzunarele. Cum ar fi de exemplu, cele din magazinele Splend’or, cu marca moderna de bijuterii Majorica.

Un colier din argint, cu pandantiv Majorica Tu Y Yo, ar putea pune in evidenta clasa si rafinamentul unei femei de orice varsta. Asa cum rochia neagra, clasica si mereu actuala, isi aduce oricand nota sa de distinctie si eleganta.

Mi-ar placea sa primesc un asemenea cadou, cred ca l-as purta extaziata. Tu Y Yo, un fel de yin si yang al caracterului tau, de femeie fragila, dar totusi independenta. Cu sensibilitate si nevoie de dragoste, dar puternica si echilibrata armonios.

Si barbatii pot gasi accesorii potrivite. Un ceas de mana ar putea da, pe langa distinctie si bun-gust, si o nota de echilibru, as zice eu. O demonstratie discreta ca posesorul poate renunta la ecranul telefonului, macar cat sa verifice timpul…

Luxul e o stare de spirit pana la urma. O lumina naturala, interioara, care, in diferite momente ale vietii tale, te ajuta sa te simti bine, fericindu-i si pe cei din jurul tau.

https://www.facebook.com/MagazineleSplendor/)

Text pentru concursul SuperBlog 2017 .