La Jurnalul iubirii am gasit o leapsa a dilemelor, in ale carei intrebari ma regasesc si eu intr-o oarecare masura. Macar cat sa-mi justific scrisul cel arar si impiedicat 😀 Prin urmare:

  • Scriu zilnic sau doar cand am ceva de spus? Evident ca scriu cand am ceva de spus. Si dupa cum s-ar putea vedea, nu prea am mare lucru. 😀 Decat variatiuni pe aceleasi (una sau doua) teme, ce-mi strabat cocoasa gandurilor si poposesc pe blog, ca trenurile-n gara. Unele au intarziere de ciorna mult prea mare ca sa mai vada lumina tastaturii. Astfel ca, atunci cand sterg praful de prin casa, se autosesiseaza si ele, variatiunile, si dispar.
  • Scriu pentru suflet sau pentru cititori? Am cititori pe care-i pretuiesc foarte tare si carora le sunt profund recunoscatoare ca ma viziteaza. Am si un motto care indeamna sa scrii pentru suflet si sa recitesti cu sufletul celorlalti. E firesc ca cine se aseamana in procesari de idei, se aduna. Am participat o data la un concurs de advertising – mi s-a parut mai mult un exercitiu de scris pe teme date, decat publicitate autentica. Cam ca unele reclamele tv, care arunca cu nuci prin peretii ecranelor, de bine ce se potrivesc cu produsul reclamat 😀
  • Primesc aprecieri pentru reciprocitate sau chiar scriu bine? Primesc aprecieri, acele like-uri de validare, fara de care textul de pe blog ar fi mai singur si mai trist. Primesc si comentarii de rezonanta pentru care sunt foarte fericita. Insa nu ma gandesc ca scriu bine. Pentru asta ar trebui sa citesc muult, iar eu sunt in razboi cu ochelarii, care se ascund mereu caci nu-i gasesc niciodata… Noroc ca pe strada, sau ma rog, in public, telefonul are setari pentru caractere uriase de scris, care-i depasesc ecranul cu tot cu distantarea sociala – astfel ca pana si vecinul de carosabil poate sa-mi citeasca in ajutor, piesa muzicala din play list sau mesajul amoros declarativ al Bancii. 😀
  • Diversitate sau nișă? Imi place sa ma diversific, dar nu ma plictisesc sa scriu mereu aceleasi lucruri, despre cat de frumos si benefic este dansul, baletul, arta in general, ca forma de manifestare psiho-fizica, sociala si creativa a omului, ca schimb energetic… 😀 … Am inceput blogul gandindu-ma la pasii de dans, insa ma bucur de orice extrapolare ce-mi ridica sufletul, lipindu-l de blog ca pe o amprenta digitala.
  • Sunt cu adevărat Blogger dacă nu mă duc la conferințele de Social Media? Bineinteles ca un Blogger adevarat participa la toate conferintele Media. Daca as fi unul, cu siguranta as participa si eu. Niciodata nu stii tot, mai ales in domeniul tehnologiei – unde eu si curca-n lemne facem un tandem de marca. 😀 Dezvoltarea personala e o atributie fireasca in orice profesie. Nu ai cum sa stai pe loc! Nu exista-asa ceva! 😀

Exista fun, scris din placere, pentru amuzament, socializare, si chiar psihoterapie. Exista ca o necesitate sau ca un instrument de lucru. Si indiferent de ceea ce poate deveni la un moment dat, scrisul pe blog este o descarcare de energie mentala si o bucurie care uneste oamenii, generand introspectie, facandu-i mai buni… Sau cel putin, asa mi-ar placea sa fie 🙂

S-avem spor!