Demult, intr-o sala de balet, cu parchet pe jos, cu intr-un colt o gramajoara de sacaz pentru pudrat papuceii flexibili, un Ghiocel, proaspat iesit la scena, poza sublim… Mirosul de lemn si praf de sacaz inca-i mai staruie in aer…

Azi, trei Lebede, ce iubesc baletul, in alta sala de balet, moderna, cu toate accesoriile si confortul studiului de balet, viseaza la o manifestare scenica autentica… Cine ar putea sa le taie aripile?

Afara, cerul inghetat plange fulgii albi peste tufa de ghiocei din gradina, care asteapta cuminte, sa-si imbratiseze din nou soarele. Ioana, mica balerina alege sa adune cativa pentru doamna ei…

Ii iubesc din tot sufletul! Par fragili, dar sunt rezistenti la frig. Si au asa, un parfum suav!

…Cand privim in sufletele noastre, suntem puternici! Bucuria descoperita in interior, entuziasmul si fermitatea care ne poarta pasii, zdrobesc orice fel de lanturi. Pentru ca toate vin de sus, din spatiul atotcuprinzator al iubirii,… ce ne curge viata.

Maine va fi bine? Da, desigur! Ne vom pastra buni si curati.

–––––––––––