Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.    (M.Eminescu)

😊 Mă mir cum de astăzi nu e sărbătoare legală, astfel încât națiunea sa stea acasă, în liniște, ca să citească poeziile eminesciene. Poate c-ar ploua cu La mulți ani-
uri și alte urări luminoase, dar mă gândesc că oamenii ar putea avea totuși, și un mic răgaz de meditație. Căci e nevoie să te oprești puțin din iureșul vremii și al zilei, ca să-i poți aprofunda versurile...

Și dacă lumea ar deveni mai bună și mai empatică? 
Și dacă ar striga vorbele Pot/ Vreau/ Nu sunt prea obosit/  Nu mă las călcat în picioare...? În loc să tacă sub povara  unei societăți robotizate...
Și dacă am înțelege că d-zeu lucrează prin oameni? Și astfel ne păstrează sufletul curat?
Și dacă iubirea ar sclipi pe buzele tuturor?
Ce-am fi? 😊