Photos: Istvan Grepaly – facebook

In cadrul ciudateniilor planetei care-mi curg prezentul, nu prea mi se inghesuie noi dorinte, printre neuronii aferenti inceputului de an. Creierul meu pare ca se fixeaza intr-un timp de, cu totul si cu totul, alta dinamica… In van… Realitatea continua sa-si strige grozaviile pe stratul meu de interferenta vibrationala.

Astfel incat, suavul meu creier se infasoara-n vise ce urca albul curat al muntelui, acolo unde aerul se rarefiaza… si fiintele…pasind pe poteci inguste…Acolo unde zbaterile de aripi picteaza povesti de viata in aburul inalt… Unde piscuri silentioase… Daa!…

Ce-ar fi sa ma alatur si eu temerarilor Asociatiei Alpina din Brasov, si traseelor ei montane? Stiu ca ar fi o trecere considerabila de la ascutimea pasilor mei din papucii de balet, la urcusul in bocancii cu parazapezi nemuritoare… Necesita ce-i drept, un oarecare antrenament, o pregatire de escaladare – ca sa urci intai colina, monticul si-apoi sa poti continua cu muntele… daca reusesti sa-i treci de poale 🙂 … Dar, ar fi doar o bizarerie, de altfel, in ton cu tot ce se intampla in jurul meu – tot despre care nici nu-mi place sa scriu sau sa citesc… Daca se rascolesc societatile, cultura, educatia eţétera, eţétera… eu de ce nu m-as mobiliza cu josul in sus, spre crestele alpine? 😀

Tare mi-ar placea sa-mi iau anul acesta harnașament montanistic si sa incep cutreieratul padurilor, cu poteci si stanci bine alese – ca nu cumva sa-mi sara articulatiile din jănunții nevalsati 😀 – ca o capra neagra, pe care sa mi-o fac prietena, iubind Natura si respirand-o prin plamanii ei verzi… Wish me luck! 😀

Caci, sa pot avea ocazia de a-i admira cu ochiul liber splendorile, de a simti cum isi picura-n sufletul meu frumusetile-i tacute, ar fi mai mult decat noroc si bucurie. Ar fi ca un dar divin, un har ce mi-ar lasa-n urma nedumeririle si necazurile vremii si mi-ar da senzatia de viu si de viata mai nobila.