Intr-o lume rece, pragmatica, tehnologizată si fixata bine in consumerism... vine Dragobete… Asa cum printre vantoasele de-afara – ce rastoarna cu surle si trambite, pubelele de gunoi – se iteste soarele…

Doua evantaie impanate poposesc pe-o ramura, in fata geamului meu. Hulubesc vesele a primavara, pentru cateva secunde… Vantul sufla prea puternic, astfel ca in faldurile lui, se lanseaza rand, pe rand, zburatoarele iubirii. Mai intai cea mica si firava, apoi, ramasa stinghera, cealalta…

Pare o lume scindata, cu indivizi autosuficienti ce-si urmeaza cursul in afara iubirilor traditionale… Dar exista iubire traditionala? Exista doar pact cu viata, o intelegere a ei prin suflul divinitatii, pentru ca acolo unde e d-zeu, e iubire… Si daca viata se desfasoara in planuri rebele si vulcanice… viata inseamna iubire.