Lasa-te purtat de vant! Si vei tinde mai putin spre ceea ce nu esti. Fiinta ta interioara te va duce acolo unde-ti este bine. Iti vei descoperi latura spirituala, iar viata va capata sensuri mobilizatoare si indestructibile. Asa cum Trudy Smith   s-a descoperit pictorita la 85 de ani…

Uneori e atât de bine să-ți asculți tăcerea în bătăile inimii. Lași pleoapele să cadă peste ochii umezi, obosiți, si-ți urmărești doar gândurile, cum se strâng încet în sertarele minții, până la sunetul liniar al timpanelor… Ascultand-l in suflul calm al respiratiei , iti dai viata de fapt, iti imbratisezi buruiana interioara si deschizi usi noi spre lumina.

Esti o entitate psiho-fizica si faci bine corpului tau citindu-i nevoile, imboldurile, semnalele de orice fel…. Ca sa poti fi tu însuți. Nimeni n-o poate face mai bine decât tine. Iar ceea ce constituie natura ta, va iesi mai devreme sau mai tarziu la suprafata.

Exemplul lui Trudy Smith e cat se poate de elocvent. Si-a dorit dintotdeauna sa picteze. Aspiratiile tatalui sau pentru ea, sau critica sotului au impiedicat-o un timp sa se manifeste. Pana la varsta de 85 de ani, cand a ramas singura pe lume. A privit fara teama panza alba si din adancurile sale au navalit imaginile vii, care-au colorat-o cu succes terapeutic… Poate ca si creatia artistica isi cere dreptul si doza ei de singuratate…

Nu e putin lucru sa ajungi la varsta de 102 ani, si toti oamenii sufletului si comunicarii tale sa nu mai existe. Iar tu sa-ti gasesti puterea de a continua drumul. Viata ta, libertatea, iubirea din tine capata valente noi, invelite in speranta si recunostinta divina…

Când iubesc ceva, mi se gravează în inimă pentru tot restul vieţii – mărturisea George Enescu. De fapt acel ceva ce iubeste omul, exista mereu in el. Poate ca momentul in care este perceput si scos la suprafata depinde de om si de liberul sau arbitru.. Nu stiu daca trebuie sa astepte senectutea pentru a se cunoaste si a-si inflori calitatile. Pe un fond de bunatate si iubire omul poate straluci oricand…