Si e luna plina… Citesc pe un site: Versullui Iurie Osoianu …cu vers urlam la luna plină
cu alb la faţă
şi tremura lumina lină
pe văl de ceaţă

şi nori se destrămau din fugă
în umbre grele
şi versul meu cu jind şi rugă
lovea în stele… 

Ma gandesc ca am capul plin de varcolaci, cu care tasnesc spre luna mare, stralucitoare si musc din ea cu sete…Imi lipesc palmele de urechi ca sa nu aud timpul ce-mi roade purpuros viscerele… Cu solzi luciosi de epiderma tintesc spre cei doi poli… Ii lipesc… Ii despart…Ii lipesc… Ii despart… 

Ma intreb daca Luna-si face de cap, asa mirobolant cum stapaneste cerul, picurand cu versuri albe prin sertarele mintii mele… Ca sa ma dau si eu putin rotunda… 

 

şi nori se destrămau din fugă
în umbre grele
şi versul meu cu jind şi rugă
lovea în stele…