Azi, s-a intamplat să citesc la Ana May si pe mai multe bloguri 🙂 despre o leapsa, care te invita sa alegi intre niste lucruri, la care ai putea renunta usor. Si pentru ca o putea prelua oricine, m-am gandit sa particip si eu, mai ales ca unul dintre lucruri era exact telefonul mobil…

  1. N-as spune ca sunt o renuntatoare, insa asa cum mi s-a nimerit azi din nou, sa-mi zboare telefonul pe podele, cu fulgere pe display cu tot, nu prea mai am incotro si trebuie sa-i spun adio. 🙂 Prin urmare, intre laptop sau telefon… Le-as taia cateodata pe amandoua, pentru ca mi se pare grozav sa privesc fara ochelari, sa-mi pot ascuti simturile in realitatea din afara ecranelor… Imi clatesc ochii in culorile vii ale naturii, fara sa mai fac poze, ascultand linistita freamatul padurii, pasarile vazduhului, in visari prelungi si armonioase…
  2. Intre carti sau TV… Cred ca aici sunt in asentimentul tuturor. Mai bine citesc o carte decat sa urmaresc un film intretaiat vesnic de reclame la medicamente… In rest am si eu un TV-light, adica o veioza pentru somn… 🙂
  3. Intre pizza sau hamburger… Da, poate ca raspunsul nu se preteaza la leapsa, dar le tai pe amandoua. Si le dau cu draga inima oricui doreste sa le manance. Le si gatesc daca e cazul, fara sa le gust, si le ofer cu bratele deschise. Nu ca n-ar fi imbietoare sau n-as avea papile gustative, insa n-avem afinitati. 😀 Nu ne facem cu ochiul, ne facem doar Pa! cu mana si batista-n lacrimi de celulita, dupa ce-mi iau zborul ca un zepelin…
  4. Intre ciocolata sau fursecuri… Cu ciocolata nu-mi iau zborul fiindca am facut un pact cu ea…pana trec puntea …de dimineata 😀 I-am declarat si stomatologului, sus si tare, si respectuos, ca o sa-mi iubesc protezele cu ciocolata cu tot. Putina adictie n-as zice ca strica, si cine poate ridica piatra? 🙂
  5. Intre chipsuri sau pufuleti… Cand unele, cand altele viziteaza cosul meu de gunoi, intregi sau dezbracate de continut. Imi amintesc ca in copilarie lesinam impreuna cu toti colegii mei dupa pufuletii din Bucuresti, trasi in cascaval sau in ciocolata. Nicaieri nu existau altii mai buni si nici ca m-am mai intalnit vreodata cu gustul acela. Poate ca nu mi-e altul decat inegalabilul gust al copilariei, nu neg… Mai erau niste chipsuri infoiate care-ti piscau limba si semanau la gust cu crevetii. Dar care s-au infundat si acelea in negura vremii… astfel incat astazi, ma bio-adaptez la suferinta si renuntare… 🙂
  6. Intre filme sau seriale… In afara de Ömer şı Ayşegül care ma invata o limba interesanta si usoara, de comunicare, nu am rabdare sa urmaresc firul Ariadnei desirat in kilometri de pelicula, ca sa sustrag niscaiva idei filozofice. Nici atunci cand acestea-mi provoaca contractii abdominale de la atata ras. Prefer comediile romantice, incadrate-n doua ore, ca sa nu adorm… 😀
  7. Intre vacanta la mare sau vacanta la munte … Mi-e mila de oite, si padurile de brazi cu vant oxigenat pe la tample, care mi-s nespus de dragi, de altfel. Dar renunt intr-o clipita la sederea montana, daca-mi simt, chiar si-n vis, narile fluturand in briza marii. As esua luni intregi pe plaja, ca o balena albastra, mangaiata de valuri molcome si fin dantelate… Acum si iarna iubeste soarele, de ne trimite ghioceii la inceput de Faurar, lasand lupii sa tanjasca dupa ger si caprioare inghetate…
facebook photo

La soare nu pot renunta. Ma leg de viata si iubire, strang la piept clipele de fericire. Si oricat de firave ar fi ele, asemeni ghioceilor mei dragi, mi le asez cu grija-n inima ca sa-mi ajunga pentru tot timpul…