Ca-n fiecare an înaintea sărbătorilor de iarna, ne cuprinde entuziasmul, sârgul și necesarul acestora în tot ceea ce facem. Printre cele trebuincioase, plutește în aer o emoție genereală ca de sfârșit de lume rea, și început de o alta mai bună. Ne topim într-o efervescență cordială, în stări și activități joviale. Și liste…

Să facem curățenia generală – întoarcem casa cu fundu-n sus, ca și cum în restul anului am fi levitat doar prin ea, fără să ne fi atins de vreo ustensilă întru salubrizare. 😀 Mă bucur că nu se mai bat covoarele ca-n vremurile apuse… Pe când mai și ningea, iar zăpada albă și pufoasă strângea vârtos urmele întunecate ale persanelor…

Să facem cumpărături – umplem  cărucioarele din și market-uri cu, de multe ori, lucruri nu foarte folositoare, sau de care ne debarasăm în scurt timp, adunănd munți de ambalaje. Pictăm planeta în plastic multicolor…

Să oferim cadouri – … 🙂 minunată ocazie de socializare… dacă și atunci când cadoul este pe gustul primitorului și nu pe-al tău sau de-al ochilor de prin lume… 🙂

Să ne îmbrațișăm cu urări de bine – simplu, email-ic și rapid. Cuvinte tandre trase la indigo, generatoare de supra entuziasm și nevoia de aplicații… Block- Fie ca…  😀 N-aș arunca chiar cu piatra în tehnologie, sau in gestul care contează, dar parcă puțin suflet picurat peste ele, ne-ar ne-ar feri de exclamații gen:  you’re hooman, man, not a cyborg! 😀

Să împodobim bradul – cât mai mare, mai natural, mai plin de străluciri electrice. Anul acesta, tare mi-ar plăcea un ghivecel cu  cetiniță, pe care să-l sădesc apoi în pământ, undeva pe-aproape…

Sa fim mai buni – se cântă, se recită, se spectaculează invitația prin toate căile de comunicare. Se așază bine în subliminal, dar se manifestă după cum înțelege fiecare bunătatea…

Cum de am devenit așa Grinch peste noapte? Că doar mi-am propus să îmbătrânesc frumos… 🙂