La Târgul de carte – Gaudeamus s-a relansat ieri un volum al lui Alexandru Paleologu, Bunul simț ca paradox. Noroc cu Facebook – site-ul care tot tânjește după desfășurarea mea ca utilizator 🙂 – că am putut urmări speech-ul de lansare. Am să cumpăr si eu cartea, cu siguranță – si cu speranta c-o s-o găsesc și-n librăriile din  Brașov, tiparită fiind la editura Fundației Paleologu – ca să mă delectez cu eseurile ei. Eseuri despre probleme mereu actuale: curaj, frivolitate, optimism… Si de bună seamă, studii critice literare care urmăresc mai mult filozofia scriitorului decât tehnicile sale de literatură  – asa cum am învățat sa urmaresc și-mi place sa citesc si eu… 🙂

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FTPaleologu%2Fvideos%2F2560012840761596%2F&show_text=0&width=267

E într-adevăr un paradox să lansezi titlul, într-o zi de sărbătoare electorală, când bunul simț este crucificat de variantele rămase în al doilea tur al prezidențialelor, dupa cum cum scrie fiul autorului, Theodor Paleologu, in contul sau de pe site. Nu știu dacă bunul simț e chiar crucificat. Și nici dacă evenimentul n-ar fi vreo restantă frustrare a perdantului candidat din primul tur, disimulată și refulată  într-un moment publicitar extrem de propice… Pot sa spun însă că și eu am votat împotriva…

Mi-ar plăcea să citesc elogiul gafei si al indraznelii de a fi banal. Gen, gafeurul e distrat, ceea ce e expresia meditatiei sau contemplarii. M-aș simți in sfarsit bine in pielea mea meditativa si contemplatoare, cu sau fara lipsa de tact. Poate fi pe lumea asta ceva mai minunat decat sa-ti visezi caii murali si multicolori?… 🙂

Mi-ar placea sa ma regasesc mai putin in frivolitate, indiferent de contextul ei. Vechii greci erau superficiali din profunzime – se exprima autorul citand din Nietzsche, filozoful sau preferat. Ma intreb daca noi romanii suntem superficiali din nastere sau din educatie? Pentru ca profunzimea, imi pare ca si-ar fi parasit casa frumoasa de printre noi, odata cu pragmatismul si consumerismul la moda. Si cu un soi de individualism feroce, paralel cu adancimea fiintei.  Deja de mai multa vreme, aceasta filozofie instant pare singurul felinar, in ceata actiunilor noastre…

Mi-e dor de bunul simt al bunicilor nostri, care nu le permitea ciocnirea de pe strada, cu ochii pironiti in prelungirea tehnologica a bratelor. Ci cu privirea senina, ochi in ochi, isi dadeau binete, strangandu-si cald mainile. Mi-e dor de vestita lor ospitalitate, venita din adancul inimii si nu din profitul turismului agrar. Mi-e dor de bunul simt salutar societatii, prin care oameni-si pot aduna curajul si sperantele risipite, ca sa-si poata privi, cu optimism, viitorul…

Cred c-ar fi bine sa-mi pun ochelarii, ca sa vad lumea si din alte unghiuri. 🙂 Poate cartea asta imi va fi de ajutor.