1 Decembrie

Este ora 00:11 și deja pe Facebook – unde nah, c-am intrat mai des în ultimele zile – se urează La mulți ani! ca de Revelion. Probabil curg și șampaniile prin unele case, căci doar ce s-a încheiat Ziua Sfantului Andrei. Motiv pentru care noaptea se cere mai lungă și zorile târzii.

Pe la noi e liniște… Ploaia s-a oprit… Pare sa fie linștea dinaintea furtunii, a vacarmului sărbătoresc de mâine. Se vor aprinde luminile de Craciun, iar bradul din inima orașului va străluci odată cu târgul și concertele festive. Se vor umple scenele cu artiști care mai de care, ce ne vor slăvi bucuroși țara…

De dor, imi cântă live și excelent în căști, Tibi Scobiola:

Suntem un popor de oameni talentați, nici mai mult și nici mai puțin decât alte popoare. Doar ca Istoria ne apasă puțin mai dureros, câteodată…

Fiindcă bogat îi greu și sărac îi rau. Și la tăți ni-i greu… Cât adevăr!… Ce bine că Muzica, printre altele, ne-a vindecat dintotdeauna, de toate neajunsurile…

La mulți ani, România! Să-ți fie viitorul luminos!

Mâine, ridica-voi pocalul cu vin fiert în cinstea ta! 😊

Locuiesc

Foto: Facebook

Locuiesc la marginea

Unei iubiri.
La mijlocul ei
Trăieşte credința mea.

Locuiesc la marginea
Unui cântec.
La mijlocul lui
Trăieşte speranța mea.

Locuiesc la marginea
Unei pâini.
La mijlocul ei –
Dragostea mea pentru voi. – Grigore Vieru

Cat de frumos se pot locui trupurile, si totusi, cat de putin ne straduim s-o facem!… Daca de tanar ai un suflet radios si plin de bunatate, asa-l vei fi avand si la senectute, indiferent de experientele presarate peste tine. Oamenii buni sunt plini de dragoste si tocmai de aceea sunt ei increzatori, senini, optimisti. Se lasa mai putin doborati de orgoliile lor desarte…

O inima inchisa si ranchiunoasa are tendinta sa ramana la fel  (?) … daca nu s-ar deschide cu un cutit inlacrimat… Sau nici atunci (?)

Sa ne pastram sus inimile!

 

Nesomn

Cand visele tac si cu ochii urmaresti arahnidele tesandu-ti cu fire lucitoare, gandurile… Versiunea banala: cand mananci seara prea multa ciocolata amaruie cu stevie si nu adormi. 😀

Piesa asta pare sa aibe la baza o sublima tema populara otomana…

 

De inima albastra

Când seara-n picături de sunet clare,

Vibrează-n suflete, pe rând…

Fluid, eterul prinde în culoare

Morman de forme, unic gând… 

Pelicula Frankie & Johnny de prin anii ’90 – cu Michelle Pfeiffer și Al Pacino – se termina cu Clair de lune… Își luau romantic periuțele de dinți, una albastră, una roz 🙂 și în halatele de baie, cocoțați pe pervazul ferestrei, priveau în noaptea senină, luna mare și strălucitoare…

Spre 2020 iubirea poate fi aceeași… Nu știi când începe, nu știi cât durează sau în ce nuanțe o coloreaza temerile tale. Știi doar că fără ea, dragostea cea de toate zilele, lumea se învârte pe loc, adâncește șanțuri în sunete acute rectilinii, topind speranțe și stropind cu tristeți viul din tine…

Daca e viața, atunci e și iubire… Să fim deci, vii!… zic 🙂

Bunul simt…

La Târgul de carte – Gaudeamus s-a relansat ieri un volum al lui Alexandru Paleologu, Bunul simț ca paradox. Noroc cu Facebook – site-ul care tot tânjește după desfășurarea mea ca utilizator 🙂 – că am putut urmări speech-ul de lansare. Am să cumpăr si eu cartea, cu siguranță – si cu speranta c-o s-o găsesc și-n librăriile din  Brașov, tiparită fiind la editura Fundației Paleologu – ca să mă delectez cu eseurile ei. Eseuri despre probleme mereu actuale: curaj, frivolitate, optimism… Si de bună seamă, studii critice literare care urmăresc mai mult filozofia scriitorului decât tehnicile sale de literatură  – asa cum am învățat sa urmaresc și-mi place sa citesc si eu… 🙂

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FTPaleologu%2Fvideos%2F2560012840761596%2F&show_text=0&width=267

E într-adevăr un paradox să lansezi titlul, într-o zi de sărbătoare electorală, când bunul simț este crucificat de variantele rămase în al doilea tur al prezidențialelor, dupa cum cum scrie fiul autorului, Theodor Paleologu, in contul sau de pe site. Nu știu dacă bunul simț e chiar crucificat. Și nici dacă evenimentul n-ar fi vreo restantă frustrare a perdantului candidat din primul tur, disimulată și refulată  într-un moment publicitar extrem de propice… Pot sa spun însă că și eu am votat împotriva…

Mi-ar plăcea să citesc elogiul gafei si al indraznelii de a fi banal. Gen, gafeurul e distrat, ceea ce e expresia meditatiei sau contemplarii. M-aș simți in sfarsit bine in pielea mea meditativa si contemplatoare, cu sau fara lipsa de tact. Poate fi pe lumea asta ceva mai minunat decat sa-ti visezi caii murali si multicolori?… 🙂

Mi-ar placea sa ma regasesc mai putin in frivolitate, indiferent de contextul ei. Vechii greci erau superficiali din profunzime – se exprima autorul citand din Nietzsche, filozoful sau preferat. Ma intreb daca noi romanii suntem superficiali din nastere sau din educatie? Pentru ca profunzimea, imi pare ca si-ar fi parasit casa frumoasa de printre noi, odata cu pragmatismul si consumerismul la moda. Si cu un soi de individualism feroce, paralel cu adancimea fiintei.  Deja de mai multa vreme, aceasta filozofie instant pare singurul felinar, in ceata actiunilor noastre…

Mi-e dor de bunul simt al bunicilor nostri, care nu le permitea ciocnirea de pe strada, cu ochii pironiti in prelungirea tehnologica a bratelor. Ci cu privirea senina, ochi in ochi, isi dadeau binete, strangandu-si cald mainile. Mi-e dor de vestita lor ospitalitate, venita din adancul inimii si nu din profitul turismului agrar. Mi-e dor de bunul simt salutar societatii, prin care oameni-si pot aduna curajul si sperantele risipite, ca sa-si poata privi, cu optimism, viitorul…

Cred c-ar fi bine sa-mi pun ochelarii, ca sa vad lumea si din alte unghiuri. 🙂 Poate cartea asta imi va fi de ajutor.

 

 

 

De Duminica

Binele face putin zgomot, iar zgomotul face putin bine. – spune Pr. Constantin Galeriu

Cred ca sunt momente-n viata cand ne fac bine vorbele simple si de duh ale unui parinte spiritual. Un ghid si in afara practicilor religioase, care sa ne aminteasca de temelia creatiei, cu vrerea Tatalui, cu lucrarea Fiului si cu savarsirea Duhului sfant…

D-zeu este numai Da, adica fiinta, existenta, viata. In timp ce faptura este si Da – fiinta si Nu – nefiinta. De aici vine misterul credintei, impreuna cu posibilitatea omului de a-i spune si Nu lui D-zeu, de a-l nega, imbratisand dezordinea si haosul.

Insa D-zeu e cel care a creat Omul cu aceasta posibilitate. L-a creat din nimic, dupa chipul sau, trecandu-l din nefiinta la fiinta. Si tot El biruieste si haosul, cu conditia ca omul sa-i ramana fidel. Aici cred ca intervine liberul arbitru al omului. Alege shakespearian sa fie sau sa nu fie unit cu D-zeu.

Caci orice rau poate fi invins, atata vreme cat omul nu se dezice de constiinta sa – care nu e alta decat constiinta creatorului. Acel har divin ce-i da sens vietii sale, ce nu se poate masura sau explica stiintific. Acea energie care-i da puterea sa construiasca binele…

Prin urmare, binele nu se trambiteaza, el exista de la sine, se vede, se simte, se traieste. O om bun actioneaza pozitiv pentru sine si pentru ceilalti, fiindca-i este firesc, iar gandurile sale nu pot cuprinde nefiinta si negarea lui D-zeu. El doar se increde in a Sa lumina blanda…

Fie ca alegerile noastre din viata sa-l reflecte mereu! Si izbaviti de ignoranta, aroganta si inselaciune sa micsoram cat mai mult zgomotul din jurul nostru! Sa ne fie bine!

Miracole exista. 🙂

Cool

Just be who you are!

De când am descoperit piesa asta, o ascult în neștire – așa cum obișnuiesc cu toate bucățelele mele de fericire… 🙂 până când ajung, câteodată, să mă întreb cum a fost posibil, de rău ce mi se va fi făcut 😃… Mi-a atras atenția mai întâi linia melodică, orchestrația, apoi cuvintele și interpretarea artiștilor. Și abia la urma videoclipul, după ce am citit despre el în casetele chat live.  Mi s-a părut interesant să aflu că s-au nimerit să filmeze în drumul lor spre un concert, într-o sală oarecare, pe care o gasiseră pentru repetiție… Când ești bine instruit, lucrurile frumoase pot veni și pe calea improvizației… You don’t have to be cool anymore îmi răsună mai departe-n minte…

Și ce grozav e să gândești astfel, de pe postamentul natural al dragostei și al încrederii de sine! Îți pasă mai puțin de cum te privesc ceilalți, dacă te încadrezi ori ba în standardele societății din care faci parte, îți trăiești pur și simplu beatitudinea… N-ar strica să putem prelungi această optică și pentru alte situații… Fac abstracție de cele în care chiar e bine sa fii cool, și încă măiastru…

Viața poate fi atât de frumoasă! Atât cât ne-o gândim noi să fie…

Nu mai gândesc nimic. 😊 Ascult…

 

Când timpul…

În curtea cabinetului de stomatologie, un copac crengos și roșu salută vântul prea cald din noiembrie. Poate e un arțar, nu-i știu denumirea, însă e un copac ornamental, nespus de primitor. Un good looking care-mi face cu ochiul încă de la intrare, șoptind printre frunze:

– Hai, curaj! Respiră adânc aerul de toamnă târzie, strange-ti temerile-n piept! Apasă-le bine, ca să rămână acolo un timp! Nu te poți lipsi de ele. În mod firesc, ele există, dar le poți struni din când în când, le poți învinge. Asta înseamnă, de fapt, să ai curaj…

Să accepți lucrurile așa cum curg ele dinspre univers, cu bucurie, cu tristețe, cu dragoste, cu…

Și da, l-am ascultat…  Acum, deși mă simt mai ușoară cu un molar, mi-e sufletul amorțit… Cât suntem de trecători! (?)… Și eu și copacul…

Oricât de mândru l-ar împodobi frunzele, tot ar ajunge să fie desfrunzit odată, de toamnă. De timpul care ne lucrează pe toți, asemeni dragostei care ne aduce la același numitor comun… E în firea lucrurilor…

 

 

arts hub

View this post on Instagram

Rate this from 1-10! 😊 Artist creates adorable children’s illustration Follow us [@arts.hub] by ID: 953460903 (Döuyin App)

A post shared by ART | 365 Days A Year 🎨 (@arts.hub) on Nov 4, 2019 at 9:25am PST

Fericire înseamnă să vezi două mânuțe dolofane că se întind curioase către cer, ca să prindă picăturile de ploaie. Înseamnă să zâmbești scotocind în tine după inocență. Să-i râzi vântului în față, mânat de bucuria jocului. Să asculți sunetele curate, melodioase ce vin dinspre natura, cum vin zburatoarele pe crengile soarelui. Să-i privești culorile, raze strabatand zarea, sarutandu-le cu inima…

Fericirea vine din adâncul nostru, unde rămânem copii toată viața… și ce bine!

În lumină

– Ce faci, dragă, mai existi? Pe unde mai umbli? – Bantui pe net , intrucat…

Muraturile s-au cumintit pe raft, salteaua de pilates se afla inca in sarbatoare electorala, televizorul reclame-at ma fugareste mereu spre cele patru zari. Soarele si-a prezentat deja bancii din parc, dintisorii suflati cu arama, purtandu-mi si mie in vant cartea de pe genunchi. Asadar…

Mai experimentez si alte lucruri. Caci iesirea din starea de confort, nu tocmai usoara, se afla printre lucrurile care te tin viu. Numai daca ma gandesc la Jane Fonda, actrita si activista de-o viata, imi vine sa m-apuc si eu de-o demonstratie. 🙂 O admir inca de la prima caseta video cu sedinte de pilates – pe care i-am urmarit-o acum haat departe-n timp – unde prezenta miscarea, ca fiind benefica pentru organism. Iar a te implica in felurite activitati sociale, in mod si in aer liber – cum ar fi aceasta eterna salvare a planetei – ajuta la existenta noastra indelungata. Cu toate ca…

In zilele noastre, existi daca stii sa folosesti calculatorul si activezi in mediul on line. Nu e suficient doar sa stii cum functioneaza programele si tastele. Cumparaturile, joburile, relatiile sociale sau chiar familiale  – totul tinde sa se mute online. Inclusiv invatamantul, managementul, campaniile de toate felurile, la pachet cu fake news-ul contestat pe ramura-i infloritoare. Totul, intr-o mirobolanta piata de desfacere, cu produse bine slefuite dinainte de a fi cocotate pe taraba. Astfel incat…

Gasesti tot ce doresti, rapid, ieftin si de calitate… iar SNC-ul tau ajunge sa se desfaca celula cu celula… Te invaluie o lumina albastra, de inima 🙂 si plutesti in eter de multumire…

Prin urmare…

Why Do We Dance?