Am vrut sa citez doar prima strofa – motiv de inspiratie pentru bietul meu text – insa e mult prea frumoasa poezia, ca sa n-o aduc pe toata, in pagina de blog:

Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge,
şi o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverenţă dinspre univers.

Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-şi creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.

Ca o reverenţă frunza-n prăbuşire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude ţipăt de cocor în drum.

Sunt schimbări grozave orşiunde, parcă,
prin tufişe slute – zdrenţe moi de nimb,
cu prilejul vieţii moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.

De-ntrebări finale, ziua este plină,

toamna arde cuprul în copacii gri,
ca o reverenţă frunza în lumină
caută motivul de a se jerfi.   (Ca o reverenta, frunza – A.Paunescu)

Cum as putea sa nu ma inchin la toamna arde cuprul în copacii gri…?…

Reverenta mea catre Toamna, din toaata coloana vertebrala, ma insemneaza cu rugina pe la incheieturi. Caci nu poti tropai toata viata, ca o capra neagra pe doua picioare – stangi, de multe ori – fara sa-ti lasi urme. Le simti, mai ales atunci cand vine Dânsa la un ceai, cu sau fara greieri, lunga, slaba si zaluda… /…Cu-n manunchi de ciumafai, de se frange frunza si toata suflarea…

Si-atunci iti doresti ca tot omul preocupat de universalitate, sa te adancesti prin tot mai multe saune si bazine termale, doar-doar ti se mai ung putin balamalele pentru cat ti-a mai ramas de topait…

Iti surade faptul ca – inca – traiesti in era tehnologiei si a informatiei ultra rapide si poti verifica Wellness-ul tau favorit, daca are sau nu, bratele deschise. Nu le are… decat pentru reparatii capitale… Tot e bine ca nu bati drumul codrilor de-arama pana acolo – asa cum ti s-a mai intamplat de cateva ori, gandindu-te ca Universul e de partea ta si a ideilor tale năstrușnic asezonate…

Iti iei o carte si te asezi in parcul ametit de-atata culoare. Lasi Inteligenta Materiei sa treaca prin tine. Incet, sigur, eficient… Nu te gandesti la gogonele si castraveti, si la cum se dispun ele in borcane colorate cu verdeturi, morcovi, usturoi si lacrimi de piper… Poate putin,  la salata craciuneasca ce-si va cere drepturile si castravetii, la vreme de seara si de, cat mai indepartata, iarna…

As fi vrut sa-i fac o reverenta Toamnei, in cuvinte aurii… Dar se pare ca ma indoaie vanzoleala din mintea mea – caci sunt nascuta primavara, iar sufletul mi-e plin de vara…

–––