20190330_110611.jpg

…Cand lasi pozele sa vorbeasca – sau felina, contrariata precum ca nu poti fi mai hoinara decat ea, si in niciun caz mai frumoasa 😀 – cand pasii te duc departe fara sa te oboseasca, in adancul verdelui crud. Cand ploua cu stropi mari peste tine si langa, e pur si simplu soare… Cand cerul iti picteaza norii ba feerici, ba incruntati, cand stii ca e de-ajuns o picatura din inalt ca sa-ti cutremure pamantul sub picioare… Cand ridici ochii si o rata salbatica impunge vazduhul cu pieptul ei alb, vuind deasupra ta…Cand te contopesti cu natura si-o respiri cu nesat. Cand gandurile te-au pierdut demult si zambesti… Cand ici, un tata isi plimba copilul zglobiu de mana, colo straluceste o blana groasa si spumoasa, tragand in lesa bratul ingaduitor. Iar mai incolo doua perechi, imbujorate de prima atingere in promenada, cotesc sprintene pe alee-n sus… Cand totul forfoteste in jur a viata, iar tu esti liber s-o observi, nu ai cum sa nu-ti umpli sufletul cu vibratii la randul tau, si-n acea noua stare de bine, sa nu fii recunoscator divinitatii pentru propria-ti existenta… 🙂