ebru artFoto – facebook

Mai demult am citit despre ebru – pictura pe apa ce m-a fermecat… Caci acum stau eu si cuget pe langa tamaioasa – sau poate numai stau, vorba baciului cu barba-n toiag 🙂 – cu gandul la ce miracol poate sa prinda contur din mainile tale! La cata stiinta sau emotie ai nevoie ca sa picuri culori intr-un vas cu apa, in asa fel incat sa creezi sumedenia de forme. Ca apoi sa intanzi deasupra apei, pe toata suprafata pictata, o panza, si tragand-o usor pe marginea vasului, sa rasara imaginea, rod de fericire pe retina.

Mi-ar fi placut sa-mi triumfe si mie talentul in clipocit de culoare si desene fluide. Insa cele doua mani stangi pentru penel si energia-mi mult prea debordanta au ales sa se rasfranga-n topaiala… Dupa cum interiorul ne prefigureaza viata, actiunile, inclusiv cele artistice, sau mai ales…

Numai cand ma gandesc la ziua de azi – Baba mea primavaratica – si ma lovesc fiorii ca meteoritii. Dimineata s-a aratat vantoasa si intunecata prevestind prapadul cosmic care n-a mai venit, fiindca la pranz a invins soarele, cu falci si toata zarva anotimpului abia inceput. Iar cand vantul s-a mai domolit spre apus – fara sa mai bulverseze multilateral biciclistii iesiti la plimbare, ca albinele pe imasul insorit – s-a instalat usor si intepator, freonul de primavara…

In concluzie, stihiile naturii, energiile si adrenalina supraetajata nu pot concura cu beatitudinea generatoare de imagini in culoare fluida si clinchet de clopotel. Astfel incat, imi strabate fiinta preafrumosul cliseu, cum ca nu e niciodata prea tarziu. Cine m-ar putea impiedica la varsta a treia, in viteza-ntai spre marsarier, sa nu tind catre tehnica ebru? Si cu mana tremuranda sa nu punctez in stropi de culoare, minuni ale naturii mele de peste timp?… 🙂