martisorAlbul zapezii in stralucirea soarelui, cu puritatea sufletului dintr-un nou inceput, cu rosul vietii, al dragostei sau al sangelui picurat pe omat din legendele Martisorului; se  unesc toate intr-un glas primavaratic. Urarile de Primavara curg ca streasinele insorite dupa ninsoarea de peste noapte. Li se alatura lalelele, freziile in celofan, trilurile timide ale pasarelelor, sau rafalele inca de vant… Si ciocolata 😀 …

Cine s-ar fi gandit? La urma urmei, orice poate sa reprezinte azi, un martisor. Nu mai e nevoie de hornarul antic, purtator de noroace – caci norocul si-l mai face omul si singur – sau de ghioceii naturali ori confectionati din toate materialele pamantului, de la lut ars pana la argint suflat cu aur… (Are vecina de vizavi, in gradinita, o tufa mica, dar burdusita de ghiocei albi si bulbulcati, pe care tare i-as mai fi fotografiat! 🙂 Dar are si-o pisica zburdalnica, cu clopotei, care-i pazeste… 🙂 )

Important e ca se pastreaza traditia, e soare si sufletul da pe-afara de bucurie si viata. Babele isi etaleaza cojoacele, parca din fibre elastice, tot mai subtiri… Si parca mi-s dragi si mie de data asta 😀 S-avem cu totii o primavara minunata, verde, stralucitoare si inflorata! Entuziasmul sa ne molipseasca, iar gandurile frumoase sa prinda aripi, poposind apoi acolo unde le este cel mai bine de realizat! 😀