Gheata lacului isi cere dreptul ei din imensul farmec al naturii… Aerul tare te tintuieste pe-o banca, ca sa poti contempla albul zapezii persistand ici-colo si prevestind Gerul -Mosneag in pravalire peste suflarea pamantului… Doi ogari alearga fericiti, fara lesa, dinspre padure pe podet, spre mijlocul  lacului… Gastele si ratele de-asta vara nu se mai aud… Se mai vad doar niste mici urme lipaite de pasi, pe gheata pudrata… Au ele adapostul lor de peste iarna, unde oamenii binevoitori le presara grauntele hranitoare… O doamna ocoleste duios trecatorii, intr-un mandru jogging…  mai ceva ca al ogarilor… Un avion impunge cerul cu o linie de fum alba, densa…

O tristete rupta din acest imens de cer iti inunda plamanii, picurand taios pieptul si gâtul infasurat… intr-un strigat de… ce, toate astea?