facebookPhotos Facebook

Tare mult mi-ar plăcea să am o pisică de Angora! Pletoasă, albă și pufoasă din cale-afară,  afectuoasă și excelentă inotătoare – spre deosebire de alte pisici ascuțite si poate mai încăpățânate.  Am văzut pisicile Ankarei, pe o ultima pagină de concurs 🙂  ca fiind specifice zonei și una dintre comorile naționale ale Turciei…

angora cat

M-aș bucura și dacă ar avea un ochi albastru, ca apa cristalină din golfurile mărilor ei înconjurătoare, mai puțin poluate; și unul auriu, ca soarele ce tronează continuu peste plajele lor fine. Ar avea un farmec aparte si mi-ar aminti mereu, mi-ar toarce în momentele de relaș, despre noi, oamenii, ca nu suntem la fel. Nici în relațiile dintre noi, asumându-ne caracterele unice cu care ne naștem și nici în interiorul nostru individual, cu atâtea gânduri si emoții pe cap.

Si dacă ele, dânsele, s-au protipendat alb si catifelat pe la curtea regilor și cardinalilor din secolele trecute, eu de ce nu m-aș topi dupa ele? S-ar spune că un prim exemplar i-ar fi fost dăruit Cardinalului Richelieu, prin 1620-’25, de către Fabri de Peiresc. Vestitul om de știința nu avea cum să nu observe în cadrul cercetărilor sale mediteraneene  – precum determinarea diferenței de longitudine în diferite puncte din Europa si Africa de Nord – și diferența dintre eleganța alb-îmblănită a felinei angoreze și podoaba suratelor ei tărcat-europene. S-a îndragostit de ea și Richelieu, și mai târziu Ludovic al XV-lea, urmand Louis al XVI cu Maria Antoaneta cu tot.

Grațioasele feline au răvășit însă și pătura nobilimii, iar din secolul  al XIX-lea au trecut oceanul în America. Astfel încăt… orice pisică mai blănoasă era  de ‘Angora. Ca urmare, la inceputul secolului trecut, Gradina Zoologica din Ankara a inceput un program de conservare a rasei pe o perioada de 45 de ani. Mai tarziu, companioanele antice au primit recunoasterea calitatilor rasei, integrandu-se cu succes si la concursurile de frumusete…

Ei, si ce-i dacă pot surzi mai devreme decât ar hotărâ natura lor pisicească! Tot mi-ar plăcea sa am una, să-mi sfârâie la ureche vise zâmbărețe cât pentru nouă vieți. Să-mi pășească lin prin preajmă, ori tumultuos, în reprezentații irezistibile, pentru drepturile ei de primadonă… 🙂