Cand am citit deciziile  Lorenei pentru Anul Nou, interesante si zece la numar, mi-am analizat si eu putin cugetul ca sa decid vreunele. Si am constatat ca nu prea mi-am propus mare lucru pentru anul asta. Dupa cum nici sarbatorile nu mi s-au scurs in spirit traditional. Imi doresc cateva lucruri, insa…

🙂 Dorinta mea cea mai apriga nu ma vizeaza doar pe mine intru indeplinirea ei, asa ca nu am ce sa decid. Pot doar sa-mi propun sa fiu mai rabdatoare si inteleapta – lucruri care…

🙂 Imi propun sa continui cu baletul si pilatesul. Cand miscarea complexa – asemeni baletului – face parte din viata ta, mai poti incerca alte sporturi, dar nu te implinesc la fel. Cineva care a urmat o vreme un gen de kinetoterapie, mi-a confirmat ca simte diferenta dintre cele doua tipuri de efort. Sunt bineinteles, doua abordari diferite, insa exercitiile de balet clasic (si nu numai), in armonie cu muzica si starea de spirit provocata, iti lucreaza toata musculatura corpului, fara a simti corvoada.

🙂 Mi-ar placea sa vin cat mai mult in ajutorul celor care doresc sa includa gimnastica in programul lor de viata personala. O alta doamna de la cursul de pilates, super incarcata cu jobul si viata de familie, la a carei dorinta nu am avut cum sa nu raspund pozitiv. – Continuati si de Sarbatori? Pilatesul e singura mea ora in care sunt eu cu mine. O decizie sanatoasa. Continuitatea la capitolul miscare este mai mult decat benefica si necesara pentru organism. 

🙂 Imi propun sa invat o limba straina. De fapt, sa continui studiul ei, pentru gimnastica creierului meu. Ca sa nu las rugina lui sa-mi coloreze activitatile. Nu am rabdare cu mine atunci cand sunt pamântoasă – vorba bunicii mele, iute ca ardeiul – nici cu ceilalti, cu care populam autobuzele si care blocheaza bancomatele in ziua penziei. Le-as propune tuturor sa invete cate ceva nou, lasandu-si putin trecutul sa respire.

🙂 Si ca o noutate pentru mine, imi propun sa-mi ajut o prietena, dădăcind cateodata o zgâtie de un si sapte luni, istet foc si cu un spirit de observatie deosebit. Cred ca as completa cu succes blogul, numai cu povestile despre el si abilitatile sale. Copiii sunt un adevarat miracol – lasand la o parte frecusurile climaterice  😀 – te incarca cu energie pozitiva. Si mai ales, nu-ti permit sa fii tolomac, te obliga la resetarea creierului, si la o continua dezvoltare personala.

🙂 Imi doresc sa ma impac cu optica si cu stomatologia, cu care sunt in razboi de ceva vreme. Cu optica mai ales. Nu-mi plac ochelarii, si gata! Uit mereu sa mi-i pun la ochi atunci cand trimit mesaje pe bulevard si lesin dupa primul colt de strada, din cauza nervului optic razvratit.

🙂 Sa citesc mai mult. Da. Sa-mi infrunt jena, precum ca de vreo doi ani – doamne, cand a zburat timpul si unde? – n-am mai citit nicio carte cap-coada. Le-am facut doar cadouri. Imi doresc sa-mi largesc orizontul cu tiparituri noi, valoroase, pe care sa le savurez in linistea patului sau in parcul insorit.

🙂 As vrea sa sorb natura, aerul oxigenat, sa vad locuri noi. Sa le intampin in excursii, pe jos sau cu bicicleta. Ma gandesc de pe-acum la vara mea draga, cu malul ei sarat, unde ma vor duce pasii…

Prin urmare, nu adun  zece propuneri de Anul Nou – al carui revelion a trecut fulgerator, cu petrecere, artificii, si cu zapada cu tot. Dar nici nu le scotocesc. Las mai bine lucrurile sa vina asa cum or vrea ele, firesti, simtite si neplanificate. Respir inca, sunt vie si asta mi-ar putea fi de-ajuns. ❤