Aud  mereu o voce peste umar: mananci prea multa ciocolata, poate-ar fi bine sa renunti la ea, macar o vreme, si sa-ti verifici valorile sangelui!… Ei as, ciocolata este prietena mea de cand eram mica!… Ea si marul ras cu biscuiti. 🙂 Imi spunea mama – d-zeu s-o odihneasca! – cum ca, bebelus fiind si de-atata lacomie, ma inecam de fiecare data cand ingurgitam miraculosul desert. Recunosc ca-mi place mixajul asta si mi-l pregatesc chiar si-acum, cand imi trazneste 😀 . Il savurez in varful patului cu ochii pe tavan… sau pe televizor, ca totuna-i…

Cum as putea renunta asa simplu, la unul dintre stimulentele puternice si creatoare ale starilor mele de  bine? Mai ales ca – citisem eu pe undeva – pulberea de cacao contine uleiuri hranitoare si substante care impiedica pierderea memoriei. 🙂 Dupa o anumita varsta… Caci, cu ciocolata cu tot, si imi uit parolele conturilor de pe internet. Vesnic excedand limita de incercari, de pe toate ecranele. – Nu mai lovi asa tableta ca…!  Planeaza prin camera crepusculara, si se piteste intr-un colt, de n-o mai gasesc.

La fel cum se spune despre marul servit dimineata, mai mult sau mai putin pe stomacul gol, ca poate inlocui cu succes cafeaua, in ceea ce priveste trezirea simturilor metabolice. Stau si ma intreb – de data asta nu doar stau 🙂 – daca se numeste dependenta acest tip de asimilare. In opinia mea hedonistica, n-ar fi decat o prima, simpla contributie la echilibrarea organsimului si la buna lui functionare.

Daca stim sa ne-ascultam corpul, care ne atentioneaza imediat atunci cand exageram cu activitatile noastre, ne luam doar necesarul de substante, si in limitele noastre naturale de efort. Si atunci de ce-as renunta la dependenta mea benefica? 🙂 …N-as putea spune insa, acelasi lucru despre contributiile hedonistice ale fumatorilor. Chiar daca nicotina o fi si ea buna la ceva. Ca nu degeaba o contin vinetele, ce troneaza in retetarul multor bucatarii din casele noastre…

– Esti dependenta de miscare! Mai aud uneori o voce din spatele posmagilor muiati. Asijderea n-o pot numi dependenta, fiindca face parte din arsenalul natural al organismului nostru viu si functional.  Doh! What a dummy (?)

N-ar strica poate, sa ma documentez putin si-n legatura cu pleonasmele stiintifice, de-alde dependenta adictiva… Caci nici specialistii nu-s degeaba, iar cu rezultatele cercetarilor lor indelungi,  pasamite m-or elucida in vreun fel, spulberandu-mi dilema de a renunta ‘au ba… 😀 Care dilema, de fapt?

S-avem moderatie! Ca sanatatea vine ea la pachet cu voia buna si cu toate cele. 🙂