Da, mi-ar fi placut sa ma asez in poala lui, a Mosului de Craciun, care cu blandete si caldura sa-mi asculte gandurile. Asemeni patriarhului din copilarie, care daruia atata lumina si intelegere, incat ma si mir cum noi ceilalti, oamenii de rand, nu ne ardeam privirile si palmele, la atingerea aurei sale…

Oamenii spirituali, cu adevarat buni, sunt rari. Imi amintesc ca parintele iesea cateodata din confesionalul bisericii si cu vocea-i coborata parca de la D-zeu, soptea rugaminti demne, turistilor cascati la vitralii si picturi ale cupolei. – Aici oamenii se roaga. Sa nu le perturbam meditatia! Si treptat, acestia se-ndreptau spre iesire, lustruind cu genele rusinate, varful sandalelor lor occidentale…

Da, mi-ar fi placut sa ma sustrag de la sarmalele ghiogâlț-uitoare din bucatarie – care de fiecare data imi aduc pe retina imaginea lupului aprins de poveste 🙂 si lacomia lui in propriile-mi falci – si sa ma las mangaiata de o barba alba, stralucitoare, plina de speranta. Caci creierul nostru nu percepe varsta, si mie intotdeuna mi-a placut sa cred ca acolo, undeva in spatiu,  exista un bonom Implinitor de dorinte. Ca si cum, la fiecare cumpana dintre ani ne putem revizui lista vrerilor adunate-n timp, si cuminti sa asteptam procesarea rezultatelor.

Cu greu am obtinut filozofia de-acum, ca nu tot ceea ce ne dorim ne este si benefic.  Ca poate Implinitorul are alte planuri cu noi, iar ceea ce ni se intampla ne este mult mai bine decat ceea ce ne-am fi dorit sa ni se intample. Astfel incat, o meditatie orientata pe momentul Acum si locul Aici poate fi uneori mult mai constructiva decat toate schemele manageriale pentru bunastare si confort…

Mda… 🙂 Pace-n sarbatoare si-armonie la visare!