Cele bune să se-adune

…cele rele sa se spele! Sau mai bine invers spus, ca să ne rămână evidențiate lucrurile pozitive,  precum gustul parfumat al bio-căpșunilor văratice, presărat pe vălul palatin, la ceas de seară…

Cât de vitejește trece timpul, de la un an la altul, de la un anotimp la altul, de la o zi, o clipă, o stare la alta! Și cât de necruțator!…

Îmi pare ca acum era vară –  precipitată Noe-sic și întinsă rugător spre soare – și acum îmi țiuie-n urechi lista de obiective pentru Neo Anul din prag! Bine, obiectivele ți le poți lista oricând, dar emoția care ne însoțește propunerile, iarna în straie de sărbătoare, starea generală a oamenilor, forfota de peste tot, nu e aceeași oricând…

Să se-adune cele bune, să-nvățăm din cele rele!

Mă gândesc ca-n astă  cumpănă a timpului, omul își poate digera mai abitir evenimentele,  dându-le valoarea corectă și poate să-și gândească, buchisească sau să-și construiască altele mai bune! 

Ne găsim continuu într-un șir de acțiuni interpretative. Prin urmare, de noi depinde, în mare măsură, și clasificarea lor, în bune sau rele. Dacă am avea la-ndemână un Neghiniță din poveste, care să ne șoptească mereu partea pozitivă din fiecare intâmplare, le-am aduna pe toate. Fiindcă toate sunt bune intr-un final de analiză…

Ce mi-o fi venit să despic firul în patru (?) 🙂 …urări de bine: Sănatate, Armonie, Voie bună și Belșug! Să le avem așadar, pe toate și să le păstrăm… Cu ce rimează oare Belșug-ul, în afară de plug?

 La Anu’ și La mulți ani!

A renunta sau…

Aud  mereu o voce peste umar: mananci prea multa ciocolata, poate-ar fi bine sa renunti la ea, macar o vreme, si sa-ti verifici valorile sangelui!… Ei as, ciocolata este prietena mea de cand eram mica!… Ea si marul ras cu biscuiti. 🙂 Imi spunea mama – d-zeu s-o odihneasca! – cum ca, bebelus fiind si de-atata lacomie, ma inecam de fiecare data cand ingurgitam miraculosul desert. Recunosc ca-mi place mixajul asta si mi-l pregatesc chiar si-acum, cand imi trazneste 😀 . Il savurez in varful patului cu ochii pe tavan… sau pe televizor, ca totuna-i…

Cum as putea renunta asa simplu, la unul dintre stimulentele puternice si creatoare ale starilor mele de  bine? Mai ales ca – citisem eu pe undeva – pulberea de cacao contine uleiuri hranitoare si substante care impiedica pierderea memoriei. 🙂 Dupa o anumita varsta… Caci, cu ciocolata cu tot, si imi uit parolele conturilor de pe internet. Vesnic excedand limita de incercari, de pe toate ecranele. – Nu mai lovi asa tableta ca…!  Planeaza prin camera crepusculara, si se piteste intr-un colt, de n-o mai gasesc.

La fel cum se spune despre marul servit dimineata, mai mult sau mai putin pe stomacul gol, ca poate inlocui cu succes cafeaua, in ceea ce priveste trezirea simturilor metabolice. Stau si ma intreb – de data asta nu doar stau 🙂 – daca se numeste dependenta acest tip de asimilare. In opinia mea hedonistica, n-ar fi decat o prima, simpla contributie la echilibrarea organsimului si la buna lui functionare.

Daca stim sa ne-ascultam corpul, care ne atentioneaza imediat atunci cand exageram cu activitatile noastre, ne luam doar necesarul de substante, si in limitele noastre naturale de efort. Si atunci de ce-as renunta la dependenta mea benefica? 🙂 …N-as putea spune insa, acelasi lucru despre contributiile hedonistice ale fumatorilor. Chiar daca nicotina o fi si ea buna la ceva. Ca nu degeaba o contin vinetele, ce troneaza in retetarul multor bucatarii din casele noastre…

– Esti dependenta de miscare! Mai aud uneori o voce din spatele posmagilor muiati. Asijderea n-o pot numi dependenta, fiindca face parte din arsenalul natural al organismului nostru viu si functional.  Doh! What a dummy (?)

N-ar strica poate, sa ma documentez putin si-n legatura cu pleonasmele stiintifice, de-alde dependenta adictiva… Caci nici specialistii nu-s degeaba, iar cu rezultatele cercetarilor lor indelungi,  pasamite m-or elucida in vreun fel, spulberandu-mi dilema de a renunta ‘au ba… 😀 Care dilema, de fapt?

S-avem moderatie! Ca sanatatea vine ea la pachet cu voia buna si cu toate cele. 🙂

Pe genunchii lui…

Da, mi-ar fi placut sa ma asez in poala lui, a Mosului de Craciun, care cu blandete si caldura sa-mi asculte gandurile. Asemeni patriarhului din copilarie, care daruia atata lumina si intelegere, incat ma si mir cum noi ceilalti, oamenii de rand, nu ne ardeam privirile si palmele, la atingerea aurei sale…

Oamenii spirituali, cu adevarat buni, sunt rari. Imi amintesc ca parintele iesea cateodata din confesionalul bisericii si cu vocea-i coborata parca de la D-zeu, soptea rugaminti demne, turistilor cascati la vitralii si picturi ale cupolei. – Aici oamenii se roaga. Sa nu le perturbam meditatia! Si treptat, acestia se-ndreptau spre iesire, lustruind cu genele rusinate, varful sandalelor lor occidentale…

Da, mi-ar fi placut sa ma sustrag de la sarmalele ghiogâlț-uitoare din bucatarie – care de fiecare data imi aduc pe retina imaginea lupului aprins de poveste 🙂 si lacomia lui in propriile-mi falci – si sa ma las mangaiata de o barba alba, stralucitoare, plina de speranta. Caci creierul nostru nu percepe varsta, si mie intotdeuna mi-a placut sa cred ca acolo, undeva in spatiu,  exista un bonom Implinitor de dorinte. Ca si cum, la fiecare cumpana dintre ani ne putem revizui lista vrerilor adunate-n timp, si cuminti sa asteptam procesarea rezultatelor.

Cu greu am obtinut filozofia de-acum, ca nu tot ceea ce ne dorim ne este si benefic.  Ca poate Implinitorul are alte planuri cu noi, iar ceea ce ni se intampla ne este mult mai bine decat ceea ce ne-am fi dorit sa ni se intample. Astfel incat, o meditatie orientata pe momentul Acum si locul Aici poate fi uneori mult mai constructiva decat toate schemele manageriale pentru bunastare si confort…

Mda… 🙂 Pace-n sarbatoare si-armonie la visare!

 

 

 

Sarbatori fericite!

Nu am vrut decat sa urez Sarbatori fericite! celor care, din intamplare, ar fi putut intra pe pagina mea, in aceste zile.  😀 Siii, din nou am avut chinuiala secolului, cu schimbarea parolei, si deblocarea a tot felul linkuri, site-uri si memorii. Varza! In special cea setata pe repede inainte, prin meleagurile din afara laptopului. Memorie care nu se sincronizeaza nicicum cu a fost odata un blog, al carui detinator ”scria cu sufletul sau si recitea cu al celorlati” …

Dar am lasat-o trei minute la dospit si s-a facut lumina. 😀 . Am intrat, scartaind tastatura, pe potecile harazite comunicarii eterice.  Si manata astfel, de politeturile albe sarbatoresti,  nu m-am mai intrebat, ce rost are internetul cu competitia sa de like-uri aferente postarilor de tot felul. Si nici de sensul vietii omului trait in parametri tehnologici. Caci si sanatatea, ca si normalitatea si ca de altfel toate cele, este relativa si subiectiva…

Ci-mi trimit doar gandurile bune catre toti cei care navigheaza intamplator sau permanent, chiar daca  uneori in aceleasi ape. Gandurile mele bune, de viata lunga,, frumoasa, plina, tihnita, natural simtita. Doamne cat e de frumoasa! Si in afara noastra, in continua noastra alergare pentru – nici nu conteaza pana la urma pentru ce – si in interiorul nostru – atunci cand ne acceptam trecutul si trairile avute, cu tot cu tenebre.

Suntem copiii Universului si-ai lui D-zeu. Nu ne apartinem unii altora, decat lui si noua insine. Si viata care trece prin noi e un adevarat miracol. S-o iubim, sa ne-o pastram placuta, sa ne-o respiram in armonie cu noi si cu Intregul! 😀 Ah, ce termeni! E atat de  simplu si cat de greu ajungi sa-i constientizezi!

Asta va doresc si imi doresc mai departe: bucuria plina a vietii! Sarbatori minunate si un An Nou si mai bine trait!

La multi ani!