– Draga mea, in tinerete aveam zile cand se intampla sa arat si rau. Acum, am zile cand se intampla sa arat si bine 🙂 … Vorbeau ele, intre ele, patru cucoane prietene, aidoma celor din Sex and the City…
Erau in strada, la finele concertului Filarmonicii BV. Dupa ce au epuizat subiectul Ceaikovski, interpretat in transa de Jie Yuan in carne si oase. Concert care mi-a rasunat in suflet pana tarziu in noapte…
Sunt grozavi oamenii cu simtul umorului, care stiu sa-l manuiasca inspre depasirea piedicilor si a momentelor de disconfort. Momente care, Slava Domnului, sunt intretesute in viata noastra din doua in doua molecule de oxigen si patru de hidrogen sarat… 🙂
–L-ai vazut draga, pe chinezul asta maruntel – Doamne, da’ ce talent! – cum si-a carat singur nu’s’ce capac de claviatura?… Intr-adevar, la intrarea in scena a artistilor, pianul avea pe clape un capac prelung, de protectie. Pe care presupun ca l-or fi uitat organizatorii – carausi de instrumente – la transportarea lui.
Pianistul insa, nu s-a suparat 🙂 … L-a luat nonsalant sub brat si l-a dus in culise, salutand publicul cu celalalt brat, in aplauzele lui zambitoare, pline de admiratie si respect. Intrase din dreapta si fusese astfel nevoit sa iasa-n stanga scenei. Aparitie de numai treizeci de secunde, ce i-a demonstrat spiritul sau de improvizatie, bunul simt si umorul cu care a transformat un moment penibil – nu vreau sa spun tipic romanesc – intr-unul de buna dispozitie… S-a asezat apoi la pian si a cantat dumnezeieste…
-Draga mea, alege: ori esti grasa, neridata, ori slaba dar sifonata! 🙂 … Nu mai stiu ce-a ales cucoana, ca le-am depasit si m-am lasat in voia gandurilor si ecourilor muzicale. Pot spune ce aleg eu: sa ma inconjor cat mai mult cu bucurii de oameni – de-a lungul si latul patinoarului vietii mele. Alaturi de care sa plutesc in esente muzicale, fara sa ma-ntreb de-ale materialitatii. Impletind gandurile si colorandu-le in stari de bine…
