ramtigleCine s-ar fi gandit ca intr-o zi si o noapte de primavara, omatul va deveni plapuma groasa peste case? Sunt ele reci si bantuite de o dragoste stranie, poate mai putin contopita cu cea divina. Dar si asa, nu mi se pare just ca timpul sa paseasca inapoi…

N-as vrea sa fac prea mult caz cu ninsoarea de-afara. Caci se pot gasi clipe senine si in cele mai intunecate situatii, darmite intr-un decor de iarna primavaratica. Sau primavara iernoasa 🙂 Albul sau, mi-ar putea parea chiar fabulos. Prilej de meditatie si filozofie…

Insa, o privelistea uluitoare mi s-a deschis cu aceasta ocazie, la fereastra salii de balet… Care sala, are o constructie originala: foarte spatioasa si functionala pe interior, iar pe exterior… Dar pentru ce ar fi interesant exteriorul salii de balet, din moment ce se lucreaza inauntrul ei? Si se lucreaza intens…

Mi-am aruncat o privire pe geam, de dimineata…Pe una dintre cararile stramte si inzapezite, se intorcea spre biserica, o adolescenta ganditoare, cu pasul apasat. In urma ei, se distanta tot mai mult, fratele sau mai mic – am dedus eu, dupa statura, gestica si imbracamintea lui. Cu manusile lovea un partener imaginar. Se duela cu acesta spulberand zapada de pe morminte…

Si imaginea ramasa pe retina, m-a agatat si mai mult de ideea ca viata merge inainte. Ca cei care o imbratiseaza – indiferent de timpuri – e bine s-o constientizeze cat mai mult, umplandu-si inimile de bucuria ei simpla… Ca intotdeauna cineva, cumva, poate fi mai vitregit de soarta decat tine. Si poti cauta picuri de senin in propria ta viata, daruindu-i si inmultindu-i… Ca viata e frumoasa.

 

 

 

ensa cred ca asta e defapt astenia de primavara.

 

 

 

 

Anunțuri