– Ce cititi? – ma intreaba dupa ora, o doamna de la pilates, ridicand carticica de pe masa. – Aa, despre fericire! – si-mi zambeste larg, cu toata bucuria ei dobandita la sedinta. Si ea citeste carti pozitive, dar numai cand are timp liber, intrucat acesta ii cam lipseste, cu toate ca e pensionara. Unii oameni sunt mai dinamici, asa, si profita de tot ce le iese in cale… – Stiu care le e secretul: se axeaza pe prezent…

Contaminata cu elanul ei, nu i-am mai spus ca acea carticica era de fapt, un suport improvizat pentru plicul cu cd, luat in graba la pilates. Imi place sa citesc din ea, un strop de psihologie practica, daca am ragaz de stat in parc. Si mai ales, daca nu bate crivatul taios ca astazi, miercurea de primavara…

Avea dreptate. E important sa nu lasi gandurile sa te biciuiasca, nici spre trecut – ca doar ce rost mai are sa scobesti in rana. Si nici spre un viitor nesigur si de aceea sumbru. Pentru ca ele genereaza sentimente ce-ti pot distorsiona realitatea si automat actiunile sau functiile organismului.

E bine sa iei gandirea ca pe o aptitudine, care lucreaza pentru tine din interior spre exterior, in favoarea sau impotriva ta. Toate schemele mentale, convingerile, obiceiurile, sunt create de tine. In functie de o gramada de lucruri, vise, experiente, trairi, situatii, introiectii din copilarie, bla,bla,bla…

Astfel ca putem fi captivii propriilor noastre sisteme de ganduri, anulandu-ne singuri starile naturale de bine, si functiile sanatoase ale organismului…

Adica, nu-ti foloseste foarte tare sa vii la pilates, iar in timpul abdomenelor – pe care le faci automat dupa o oarecare continuitate – sa te gandesti ca n-ai cumparat leusteanul pentru ciorba sau ca ti-a ramas mapa nefinisata pe birou. Cat ai de plata la intretinere sau ce doina sa-i mai canti iubirii tale pe-nserat… Si, mai degraba sa te concentrezi pe fibra ce se intinde si se fortifica in armonie cu respiratia si oxigenarea creierului…

Cu siguranta acesta-i motivul pentru care se asculta muzica, se citeste o carte, se vizioneaza un film, spectacol… fara ca mintea sa zboare aiurea-n tramvai. Ca sa te detasezi de gandurile corozive, intru starile benefice si fericire…

Insa cum as putea fi eu, prezenta, in gheata vantului de-afara? Cu faldurile-i zdrobitoare la urechi si fluierandu-mi acut pe sira spinarii? Cu toata splendoarea muzicii din urechi, nu aud decat injuriile mintii mele descarnate la adresa celui uragan ploios…. 🙂 poate, dac-as sti vreo poezie…

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri