– Tuluoaai – tulai, ce mandreta de casa  si-o facut Gicutu, de cand e el plecat prin strainataturi! Manca-l-ar mama, sa-l mance  pe el, de ficior scump la vedere! – suspina femeia, intrand pe hol, si lasandu-si geanta voluminoasa langa usa de la intrare. Ochii ei luminosi si plini de albastru, se impaienjenesc intr-o clipita.

Mno pai, Raveca, nu ti si aseza coale-n drum, ca n-avem vreme de cotemplatie! – o repede barbatul din urma ei, cu bratele inca vanjoase si pline de cutii puse una peste alta. Ce-ai si ramas ase cu gura cascata? Ca de-amu-n tri zile, nu-s bugate ceasuri si-avem multe de-arenjat!…

D-apai, dara, c-avem! – nu gni-om lasa ficiorul s-alerje el,  cand o vigni, ca nici acela n-a sta veacu’ p-aci, p-acasa…

Maare ti-i gredina, doamne! – pufneste barbatul, trecand ca vantul pe langa Raveca, muierea sa de-o viata, si trantind cutiile pe hol, intr-un colt – Mno, amu, traje usa ca s-a face curent…

No, ca numa’ nu mi-i traje Tu! Raveca se indreapta spre usa cu incrustatii metalice, pe care o inchide usor, cu un mic clinchet, insa nu inainte de a-i scapara barbatului vreo doua sulite din priviri. Desi era obisnuita cu apucaturile lui de om cu muult prea multa energie si vesnic nemultumit, nu-i ingaduia sa-i spuna el, ce-avea ea de facut. Mai ales cand era vorba de Gicutu si de casa lui cea mareata si mai aproape de briza marii.

Cand o cumparase Gicutu, pentru el si familia lui, casa avea toata documentatia la zi. Inclusiv certificatul energetic Constanta, acel certificat energetic intocmit dupa releveul locuintei. Tot ei l-au ajutat si-atunci… Cat s-au mai chinuit sa se inteleaga cu auditorul energetic! De unde sa stie ei ca releveul era o schita de casa, si ca nu aducea nici pe departe cu releiele de troleibuz la care se gandisera ei de fapt…

certificat-energetic-Bucuresti-768x576  – La ce ora, o zis ca vine ajentu’? – intreaba barbatul, scotocind printre cutii dupa niste dibluri, si incercand sa urce pe perete ceva ce semana a etajera … – Care ajent, Nioane? se aude si femeia nedumerita, din deja, camera alaturata.

– D-apai… ajentul Zero- Zero- Sette!… cum care? Di ce-am venit pan-aci, atata amar de drum?… Vezi numa ca suna cineva la usa! Intr-o clipa Raveca deschide si Nionu nu mai aude decat franturi de conversatie:  camera de termoviziune in infrarosu… ce sa deteteze? Dara nu suntem noi spioni… termografie cladiripierderile de caldura… imagine…scara n-avem, ugne?… protectiei termice… Mucegaiuri si condense? Mai bine, dara, ca mai bine!…pret cu proprietarul…Barbatul se infatiseaza la usa, rosu la fata ca un gogosar, si dand mana cu agentul, il pofteste: – Va rog, poate reusiti amu, oarecumva, si ni-ti trimite docomentul prin posta!

Agentul isi aduce ustensilele din masina, trepiedul, pregateste camera, masoara unghiurile. Insa nu reuseste s-o fixeze in asa fel incat sa cuprinda intreaga cladire. Cainele din curtea alaturata, il impinge mai departe, spre buticul de peste drum. Spre mahnirea lui, si a celor doi clienti ardeleni, deveniti intre timp supraveghetori, nu gaseste nici acolo strop de locsor. Printre umerasele atarnande deasupra standurilor ce se vor luxoase, agentului ii sclipeste o idee…

Astfel incat, cu putin curaj, si mult noroc ca sa nu-l vada nimeni cocotat, cameramanul escaladeaza simandicos teiul din apropiere… Unde, intr-un final, reuseste sa surprinda imaginile viu colorate… La aterizare, doua amazoane intinse cu placa, chicotesc sub privirile sale usor intrigante. Raveca il imbratiseaza cu ochii stransi, lucitori: – Sa va dea dumnezo sanatate, ca tare priceputi mai sunteti!…Ca Gicutu mnieu, aci de-ar si fosta!…

Text pentru concursul  SuperBlog 2017

Anunțuri