M-am decis, intr-un final, sa-mi  scot blogul din hibernare . Nu stiu daca Martinica, de sub Tampa brasoveana, a iesit deja din barlogul sau, la lumina primaverii de-afara… Sau poate nici n-a intrat bietul, daca ar fi sa ma gandesc la containerele apetisante pe care le-ar mai fi avut de inspectat printre blocuri…Insa eu, fie si prematur, ies cu blogul meu la soare.

Am citit in repetate randuri despre acest concurs si de fiecare data mi-a parut interesant. O provocare inedita pentru mine, pe care m-au incurajat s-o accept, oarecum, doi prieteni din sfera blogurilor: Sweet & Salty si Mugur. I-am simtit mereu benefici sustinatori, prin like-urile si comentariile lor. Si pe-aceasta cale, doresc sa le multumesc…

Da, e adevarat ca nu-mi plac reclamele. Si in special cele care in mod agresiv, imi intrerup filmele sau imi acopera paginile captivante de internet. Reusesc sa-mi supraflexibilizeze corzile gandurilor si starile mele zen, la care ajung uneori cu viteza melcului turbat… Dar, ma straduiesc sa inteleg mersul lucrurilor, astfel incat partile beligerante sa priveasca spre lumina…

Avem fiecare sisteme proprii de functionare si filtre de gandire. Iar realitatile ne sunt interpretate de acestea in mod diferit, mai mult sau mai putin. Sau unic. Aidoma elefantului exemplificat de Dalai Lama – construit ca un puzzle, din realitati, si perindandu-se prin fata noastra, ca adevar universal. Daca tu-i vezi trompa si eu coada, nu inseamna ca am vazut fiecare tot elefantul….Sau daca datoria te indeamna sa-mi faci vizibila realitatea-trompa contemplata de tine, nu inseamna neaparat ca si eu, la randul meu, am ochii pironiti s-o captez…

Dar mai bine mi-i lipesc de ochelari, ca sa nu ma pierd iar prin balarii de sensuri si cuvinte…  Prin urmare, accept provocarea si ies cu blogul dupa soare, ca o floare… O incercare n-o fi foc. 🙂

 

Anunțuri