…Si au inceput Babele… sa-si lase cojoacele-n portjartiere si manusile-n rasaduri de flori multicolore. 🙂 Baba mea dantuieste abia peste doua zile, dar inima-i canta deja simfonia. Si bucuria naste bucurie…

Cand rade soarele, nu pot sa nu rad si eu, cu toata fiinta mea. Imi iau calcaiele-n spinare si ma confund cu zarea albastra. Si gasesc atata freamat in jur, si frumuseti, si multe lucruri care sa-mi aduca zambetele-n laba gastei!

Doar ce-mi deschid ochii sufletului si vad: aici un pui de ciobanesc mioritic cu labele-i butuci de ursulet, aruncate a joaca. Dincolo o dulceata de fetita: ma cheama Mara, pe tine cum te cheama? si turuind apoi ca o morisca sub privirile mandre ale tatalui, despre luna si stelele ei de la gradinita. 🙂  Trec apoi, pe langa un brat imens de crini imperiali, cu parfumul  trena binefacatoare.  Castile imi picura in urechi clape miraculoase de pian…

Ma asez pe-o banca si citesc dintr-un buzunar: suntem artizanii propriei gandiri…  Practic, ne gandim actiunile cu mult inainte de efectuarea lor, chiar daca impresia noastra este uneori inversa…Dar nu ajung sa devin filozoafa. 🙂

Ma descalt si ma intind pe mingea mare, gri, de fizio pilates, pana imi trantesc creierii de saltea. Inspirati, egal cu expiratia! Ni se oxigeneaza cutiile de toate felurile, toracica, craniana, de viteza 🙂 … Doamnele se oglindesc arse de efort. Povestim senine, cu multumiri, si urari de weekend fabulos in drumetii…

Lucrurile simple ne fac viata frumoasa. Si prezentul gandirii. Aidoma baciului de la marginea de drum, care cu barba-n ciomag, raspunde la: – Ce faci bade, stai si te gandesti? – …Ba, numa’ stau…

Acea latura linistita a mintii noastre, intelepciunea care genereaza sentimentele pozitive si ne ajuta uneori sa ne debarasam total de ganduri. Cateodata a nu sti nimic un timp, face bine. Lasa creierul sa dospeasca, pentru a sti mai apoi, tot. Pentru a gasi de la sine raspunsuri la toate intrebarile si actiunile tale…

Anunțuri