Cum ar putea un soare imens si arzator sa nu ne lumineze talpile? Asa datator de viata!.. Si inca daca ne nastem mai multi decat murim, si tot avem loc sa ne purtam toti zilele, care pe unde-si are locul potrivit…

Am vrut sa scriu despre detoxifierea concertanta de-aseara, cand sufletul mi-a paralizat odata cu  Rapsodia lui Rachmaninov – una din marile mele iubiri. Venise cu o mixtura de game, triluri romantice de pe sub umbre de nuci, cu inflexiuni jazzistice de acordeon pe Sena, la pachet cu degetele de pe ochelari ale unei tante pianiste.

Despre cat de intelegatoare as putea fi in ceea ce priveste viteza a treia de reactie biologica – apropiindu-ma vertiginos de ea, ca toti muritorii. Despre cum nu toti pianistii ar canta cu degetele lui Trifonov -splendide, transcendentale, asa cum vede spiritul meu avid de sublim 🙂 …

Noroc cu Dragobete si soarele minunat de astazi! Aducatori de iubire si zambete plutitoare in aer. Si de ochi care sa vada sufletele armonioase din juru-mi… Mi-am netezit scoarta cu brate de urzica si-am ales sa rezonez cu dragostea si mediul inconjurator. Sa-mi vina si mie primavara pe creier, chiar daca afara neaua inca poposeste. Sa primesc si sa ofer surasul inimilor calde. Si…am constatat ca mi-e bine…

Fericirea nu ti-e data de circumstante, ci o cladesti tu, pe interiorul tau mental, prin control si echilibru…

 

 

Anunțuri