Ma afund cateodata-n niste balarii ale scrisului, de nu mai ies de-acolo nici cu slujbe. 🙂 Cum a fost postul antecedent. Trei randuri de lulele prin surcele incepute de cu seara, intr-o anumita stare de spirit. Continuate astazi  intr-o alta imparatie, a bonurilor de ordine, cu totul si cu totul de aur. Si finalizate-n apogeu de seara,  dupa o duioasa  repetitie de spectacol, cu clopote la tample si respiratie euforica la genunchi.

Cum adica arta de a trai? … Cine poate sti cand, unde si-n ce fel ti-e bine? Nici tu nu poti, pana nu incerci. Si incercand, mi se pare ca te afli de fapt, in nesiguranta cu care nu poti ajunge la constructia unei retete filozofice, a unei definitii. E posibil sa gresesti sau sa te pacalesti…Just keep going!

Pana si studiile psihologice ce se desfasoara timp indelungat, pe esantioane mari de oameni, isi iau serioase marje de eroare. Pentru ca se bazeaza pe subiectivismul persoanelor testate. Suntem unici si mereu altii, cu fiecare clipa traita…Avem posibilitatea si dreptul sa nu baltim in aceleasi ape si sa ne surprindem cu fiecare spalare de creier…

Prin urmare, baletul… uh, cam creata mintea mea de seara, baltata! 🙂 …  baletul – prin cei care-l slujesc, il respira sau il mananca toata ziua pe paine –  poate fi o mostra de munca prin care sa te definesti si sa te simti liber. Ca, de altfel, orice alta activitate la care te concentrezi, fie o ora, fie toata viata.  Daca-ti place,  nu simti cum se scurge timpul peste tine, si nu simti nici nevoia s-o schimbi…

Cum schimb eu acum pagina de internet, fiindca iar am uitat ce voiam, de fapt, sa spun… 🙂

 

Anunțuri