Am luat titlul de pe o pagina care mi-a placut – 🙂  mai putin ploaia – si care m-a determinat sa mai incep un draft, cu gandul la dependenta umana.

Mereu i-am admirat pe cei care scriu, tinand activ un blog. E o indeletnicire placuta, care ma atrage si pe mine – arar, ce-i drept –  dar care te obliga intr-un fel sa te concentrezi si sa te dezvolti.  Ca doar nu scrii oricum, trebuie sa te verifici, sa citesti mult, sa te pui la curent cu realitatile. Mai si socializezi din gand in gand  Nu e chiar simplu, si daca nu te incarci cu o oarecare obstinatie, ca sa nu zic dependenta, nu prea reusesti. Dar si daca zic, dependenta de blog  ar fi una utila.

Astfel, mi-am amintit de unele conversatii de dupa pilates. Ora mea de baleto- gimnastica yogina, care se termina frecvent in discutii interesante. Ce s-ar face omenirea fara internet? Ne intrebam noi, doamnele radioase de dupa efort echilibrant si de anvergura psihofizica – am si uitat cum e sa te amuzi in timp ce scrii – preocupate fiind de viata indragitilor, cu mutatie internetica.

S-ar degrada, evident. Ne-am intoarce in praful istoric – care uneori este absolut fabulos – si-am lua-o de la capat cu articulatiile. Nu avem cum sa nu recunoastem beneficiile evolutiei tehnologice. Dar de-aici, pana la manipulare sau dependenta, mai e ceva. O cale presarata cu flori multicolore de creatie, perceptie, stiinta sau interpretare. Fiecare cu creierul sau aburind sau aburit.

Iar cand afara iese soarele, topind zapada, creierul meu imi scoate nasul din crema de ghete si-mi da vant pe coclauri. E frumoasa viata si omenirea, indiferent de straiul pe care-l poarta si la care s-a ajuns! O zi fara internet, e doar o zi in care te reaxezi pe interior si restabilesti valoarea si utilitatea lui, internetului 🙂

Anunțuri