Mi se pare interesant cum intram unii in vietile celorlalti plutind in aleatoriu.Poti spune ca Freud, ca nu exista coincidente sau ca n persoane luminate intru misticismul slovelor de cazanie, ca e voia domnului si nimic nu e intamplator. Iti arunci rachetele ganditoare, proiectiile, rugile in Univers sau pe la Poarta Raiului si-ti vin in recul fara sa-ti sparga capul, la fel de frumoase si trainice dupa cum le-ai trimis.

Ele, prin urmare, starnesc conspiratia universala, indupleca puterea, vrerea divina si sunt activate de tine. Ca D-zeu e Omul, e in fiecare din noi, si ca-ti da, dar nu-ti baga-n traista etc. Mai poti linistit sa ametesti – sau sa-ti iei niste stacane de licoare de asemenea divina –  sa te scurgi de pe planeta de-atatea rotiri si invartiri filozofale, cicluri de intelegere sau trasee pe harta neuro-montana la drum de seara… 🙂

Cert e ca ne influentam creierele unii altora fara s-o vrem inadins. Ne afecteaza cuvintele, gesturile, imaginile inregistrate aiurea in timpul unei zilei. Ne modificam structurile interioare cu fiecare interactiune, pagina citita, cu sunetele de tot felul, mergand pe strada, in magazine, prin batranica ce prezinta mut in strada botoseii ei tricotati, sau gestul trantit al casieritei din supermarket la scanarea turbo a cumparaturilor tale fragile…

Ne afecteaza tot ce ne inconjoara pana la urma. Si de aceea ne si inconjuram de lucruri pozitive si benefice. Ne straduim s-avem langa noi prezente deschise. SI daca nu gasim oameni buni si dragastosi, barem niste pisici absorbante de energii negative 🙂 Pisicile din viaţa mea mi-au părut întotdeauna nişte oameni deghizaţi. Le-am respectat. Treaba e că mulţi dintre cunoscuţi îmi par a fi alte animale. Deghizate. Mai prost. Citatul venit proaspat de pe net, de la Mircea Cucu posesor de felina, nu poate sa nu-mi influenteze creierul… Nu ca ar avea cine stie ce substanta… 🙂

Dar imi aminteste de vechiul Rufus – pe care nu-l mai am ca mi-s alergic- nevricoasa si a trebuit sa-l dau cu trusou cu tot – si ma lipeste intarziat de calculator in contemplatie pisiceasca… Imi aminteste si calculatorul de altfel, afectandu-ma neurologic incudeosebi, ca mai am de exersat rabdarea cea de toate zilele in vederea eliminarii blocajelor de pe ecran… Ca maine-i luni sui-generis, ziua cand nici iarba nu creste si n-ar strica sa ne trimitem unii altora meteoriti de speranta, entuziasm si gandire luminoasa intru frumusetea saptamanii ce tocmai a inceput…

Anunțuri