Nu stiu daca nerabdarea e un semn de imaturitate sau invers ca maturitatea ar insemna sa stii sa astepti. As putea spune ca referinta e foarte importanta, ce anume astepti, in ce moment al vietii tale si in ce masura asteptarea ar fi binevenita. Pentru ca sunt unele lucruri care nu depind de tine sau de posibila ta influenta si a caror asteptare ar fi mai degraba inutila sau prematura, daca nu imatura…

Obisnuiam sa fiu mereu in intarziere. 🙂 Dimineata mai ales, cand trebuia sa incep ziua de munca sau studiul de dans clasic al intretinerii mele corporale. Mi se parea ca se surpa tavanul peste mine daca ajungeam mai repede in sala de balet, in stare sa-mi ia toata adrenalina si entuziasmul miscarii. Trebuia sa intru in ultimele minute, cu respiratia gata ritmata pentru efortul culminant al orelor, cu parul valvoi si obrajii fierti de nervi, sau ma rog, de supraincantare, sa nu-mi ofer nicio secunda din eventualul timp al razgandirii…

Ajungeam in ultimul moment si la intalnirile mele programate de tot felul. Uneori momentul era atat de ultim incat ma inspira cu varf si nesat deloc-ul – nu ca ar fi fost vreo tristete sau paguba, nu… 🙂 La tren, am urcat odata scarile vagonului intr-o perfecta sincronizare cu usile, care s-au inchis a doua secunda dupa ultimul meu pas. Le-am acordat onoarea prioritara la secunda intai, spre surprinderea omului de tren – ca sa nu zic socul controlorului, ca nu mai stiu exact daca ele se-nchideau electric sau nu, punand automat rotile-n miscare…

Intarziam cam peste tot si in toate timpurile. E drept ca aveam des si motive, mai mult decat justificative, pe langa n-a venit 35-ul / a explodat boilerul / m-a inundat vecinul sau s-au aliniat planetele. Sigur ca nici nu ma absolva de consecintele traite si impresia lasata. Chiar si aici, scriind imi asum riscul de a-mi prezenta o fata nu tocmai pudrata cu sclipirile materiei inteligente. Materie care, stiu ca sta la originea tuturor lucrurilor, insa pe mine m-a ocolit  asemeni 35-ului care n-a oprit in statia copilariei mele fiindca era prea plin de ciorchinile umanoide si saltarete ale treptelor. Mi-a umplut doar interspatiile dentare… 🙂 sau digitale…

Astfel incat si decat ca pana nici acum n-as reusi sa-mi rezerv vreun bilet de avion pentru o vacanta solara indepartata de luna, fiindca programarea avantajoasa financiar s-ar fi facut inca din secolul trecut…

In rest, toate-s trecatoare. Noi sa fim sanatosi si sa ne balansam cu drag pe firul vietii, al carui capat sa vina cat mai tarziu! 🙂

Anunțuri