Cand Fericirea este copil de prima clasa gimnaziala, Catinca Nistor, ce urmeaza metoda scrierii creative: un instructaj teoretic continuat de (doar) douazeci de minute de lucru – dupa cum posteaza FB Ioana Nicolaie – iese din cuptor o aurie de poezie. Nu pot sa nu le admir munca si talentul, tandemul succesului pe care-l urez lor mai departe.

Fericirea este o tablă
Pe care se scrie zilnic
Câte un motiv, cu cretă.

Uneori tabla se transformă-n sticlă
Nu poți scrie nimic,
nici un motiv.

Și te simți ca un burete murdar.

Tabla are un întrerupător
Pe care poți apăsa pentru închidere
Doar o dată.

Fericirea mai este considerată o foaie
Un desen
Chiar și o partitură
În funcție de personalitate

Mă așez pe scaun lângă masă
Și mă tot gândesc
Ce să aleg.

–––––––––-

Fericirea mea e in vacanta… 🙂
Poate c-o sa se agate de-o raza dintr-o arsita nisipoasa, de cateva spite de bicicleta, de mai multe file adunate pe-o banca, de niste omoplati lipiti si piept deschis in respiratie curgatoare, de-un odor de nor si-un fluture de gand in zbor cu prenume, de…
Jur imprejur, toata fiintarea arde unde electromagnetice in continua relaxare calatoare. Iar mie inclusiv norocul mi se impiedica in cabluri si caramizi de comunicare, spargandu-mi ochii sticlosi de plus apropiere si intrebandu-ma nonsalant unde naiba mi-a plecat fericirea… 🙂
Anunțuri