Cand intru intr-un magazin, si nu respir de doua ori ca vine o conseille manager-ita sa ma intrebe cu ce-mi poate fi de folos, imi vin odata cu intrebarea si piruetele pe calcaie, ca sa ma duca unde-mi vad ochii sangvini. Inteleg ca e deschisa, amabila, saritoare de meserie, in ajutorul persoanei care trece pragul negotului. Dar un minim de distanta de timp pentru evaluare s-ar cere, oricat ar fi ea de buna credinta sau de proaspat angajata. Si un minim de empatie exersata, ca sa poata crea confortul musteriilor.

Poate ca nu ma includ in categoria feminina care adora discutiile de magazin aferente shoppingului privitor sau trecerii timpului. Poate imi place sa decid singura ce nevoi am, si sa-mi scot castile muzicale din urechi doar la proba, la casa de marcat sau in lipsa ochelarilor pierduti in geanta hulpava, atunci cand nu vad  bine pretul. 🙂 N-am rabdare sa imprastii plictiseala celor straini de gandurile mele. Evident ca nici nu intru in magazin fara sa cumpar ceea ce-mi place, ca sa-mi ramana gandul lipit de raft. Dar daca-mi sta in ceafa gardianul zambaret, protejandu-si valorile de la vreun furt imaginar, cu siguranta ca nu mai cumpar nimic, nici daca ma topesc de dragul faldurilor si margelelor…

Pe Facebook tocmai am citit ca te poate intampina si online o prezenta care-ti poate fi de folos in acest fel. Sunt scutita de ajutor in cazul asta, ca fiind old fashion, nu ma omor dupa comenzile online. Virtualul nu inseamna palpabil pentru mine in momentul prezentarii, asa ca nu-mi este valabil atractivul din imagini. Dimpotriva, cu cat imi insista mai mult, cu atat ma virtualizeaza mai tare, ma indeparteaza pana la anularea oricarei receptivitati…

Se pare ca oriunde s-ar aplica ea, legea atractiei nu functioneaza la fel pentru noi. Ne aflam de multe ori in desincron total unii cu altii. Sau chiar noi cu noi insine. E ciudat cum creierul poate sa respinga ceea ce-i place si invers, sa fie atras de ceea ce nici n-ar fi gandit vreodata ca i-ar putea intra in gratii. Chiar si  intr-o relatie contrariile se atrag, se spune ca se completeaza unul pe celalalt echilibrandu-se reciproc…hm! oricum e important sa fii cinstit cu tine si pe placul tau, nu pe-al celuilalt, ca sa nu trebuiasca sa te prefaci la o adica, distrugandu-ti tie in primul rand armonia interioara si apoi, fara mare efort, relatia…

Dar a fi pe placul tau in raport cu celalalt nu inseamna sa-l calci pe cap si sa-l indesi in groapa, ci sa gasesti distanta corespunzatoare intre tine si el, astfel incat… Ce m-o fi apucat sa scriu despre lucrurile astea? 😀

Anunțuri