Bem prea mult, fumãm prea mult, chletuim banii nesãbuit, râdem prea putin, conducem prea repede, devenim din ce in ce mai furiosi, stãm seara pânã târziu, ne trezim prea obositi, citim prea putin, ne uitãm la televizor prea mult. Ne-am inmultit posesiile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învãtat cum sa vietuim dar nu stim sã trãim. Am adãugat ani vietii, dar nu viata anilor”. George Carlin

…A uitat sã spunã ca stãm prea mult pe net, pe Facebook mai ales, de unde i-am si luat citatul înrãmat frumos – fãrã curcubeu însã 🙂 . Si focusez ecranul, în loc sã mã duc la bike-service-ul din apropiere ca sã-mi umfle rotile, si cu elan sã mã alãtur puhoiului pedalant spre concertul bisericii din Hãlchiu. Îmi cercetez cugetul în cãutare de virtuti…

Nu mai fumez de multã vreme, de când nimbul cenusiu si mentolat începuse sã-mi ardã plãmânii. L-am pãrãsit pe Ovidiu în lacrimi si mi-am transformat picãturile în cascade de râs. Nu mai conduc deloc, cã-i mai bine sã contemplu melcii dupã ploaie decât sa intru in competitia lor. Nu mã uit decât la stelele mele verzi când îmi sare mustarul, care oricum e inutil, fiindca nu mãnânc mici. Nu cheltuiesc banii altuia 🙂 si duc încã tratative pentru nasturi.

Da, stau pânã se saturã si luna si mi se-ascunde urlând printre nori. Da, îmi port inima mai mare decat aura mea iconoclastica ( totusi, nu iconoboreta), însã fãrã sã explodez cerebele pe trotuar. Am învãtat sã supravietuiesc, dar zãuit mereu ca vinilul e sãrit si-o ia-n perpetuum pãpusoi. Asa cum zãuit anii adãugati vietii, bunãoarã dacã vreau sã-mi pedalez bicicleta 15 km dus si tot atâtia întors – poate si mai multi, ca zãuit si drumul – ca sã ascult un concert de muzicã sacrã. 🙂 Mai am si-o întindere de ligament la jãnunti, de la o Lebãdã ametitã-n neoclasicul dansat si uitatã-n Jurassic park…Si-am fost si bolnavã când am fost micã…

Eh, o viatã avem, ce doamne iartã-mã! Si-un creier…sau mai multe…sau…hai s-avem noroc si sã fim sãnãtosi! 🙂

Anunțuri