Citeam deunazi o voce internetica – valabila desi putin stridenta uneori – ce-l punea pe Socrate intr-o noua tonalitate. Smerenia ar fi constiinta propriei irelevante si in contextul pragmatismului actual, o tampenie. Te face sa te vezi neinsemnat, mic, lipsit de potential si ca urmare nici nu intreprinzi mare lucru in this life…

Sunt de acord – cu mintea mea de posesoare de margica la punguta cu doi bani – ca D-zeu iti da, dar nu-ti baga-n traista. Pentru a-ti duce planurile la bun sfarsit, astazi,  spre adulatia lor cu propria-ti fiinta, nu poti fi smerit. E necesar sa te strigi in gura mare pe unde trece lumea in puhoi, punandu-ti calitatile pe taraba, cu cotiere, genunchiere, urechi infundate si ochi pansati. Altfel nu existi si te duci in transhumanta inainte de vreme, amar-acru ca o pruna in vremea holerei…

Pentru cei care vad in smerenie simpla umilinta si iubire divina, viata astfel traita nu prezinta roade. Se umplu de o falsa modestie care nu le permite accesul la beneficiile civilizatiei actualizate. Smerenie nu mai inseamna bun simt, politeturi de valoare si educatie – termeni patinati oarecum de intemperiile vremii. Se incarca de simtul practic, stilul smuls-impus, fler autoritar, intruzine, lauda agresiva….

Ar putea fi altfel? Buretos si spongios, creierul se-ndoapa din toate partile cu mesaje competitive, motivationale, breaking-news care sparg bordurile de drum, modifica conduitele armonioase, regleaza traditii, spulberand mituri sau legende cucurbitacee… Cum ar fi bunaoara, insasi geneza si pacatul originar puse intr-o noua lumina, de multicolora Casa Alba cu ocazia de gay marriage 🙂 Bietul Adam nu mai stie a cui coasta sa-si trateze de reuma si mucegai… Sau abia acum a aflat ca marriage-ul e doar un contract, un document scris, iar persoana ce-l semneaza nu importa la coasta…

Mi se pare ca smerenia nu mai detine acceptiunea ei religioasa. Sa fii smerit ar insemna, dupa umila mea educatie bisericeasca, sa lasi lucrurile in voia cerului, sa-si urmeze cursul pe fagasul lor natural. Daca insisti sa le modifici, il manii pe d-zeu si atunci poti aduce asupra ta complicatii de tot felul, unele chiar profund arborate genealogic… Dar uite, ca si daca lasi lucrurile in matca lor, se poate intampla sa te surprinda ce posibilitati implica si la ce acrobatii mentale de intelegere te supun acestea… Sa fim totusi sanatosi, toleranti si mladiosi ca trestiile! Caci cu bune radacini si aripi, primite de la inaintasi sau dobandite de noi, putem sa ne smerim traiul postmodern intru binele nostru si echilibrul universal… 🙂

Anunțuri