Nu trebuie sa fii religios ca sa intelegi esenta cuvintelor Sfantului Francisc din Assisi: Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea să-mi dau seama care este diferenţa dintre ele. E firesc sa-ti doresti seninatatea, curajul si intelepciunea din rugaciune pentru ca viata ta sa curga armonios.

Vuiesc paginile de spiritualitate internetica si psihologie practica despre cum poti schimba lucrurile numai la tine, dar nu si la celalalt. Si se intelege de la sine ca nici in viata reala nu poti repara greselile ca pe internet: tastezi, publici si reeditezi daca ai uitat sa pui o virgula, ai pus „i”-ul fara numar sau scrii fara caciuli si fulare triunghiulare, de-ngheata literele goale-pusca pe ecran.  Bunaoara cum fac eu 🙂 … care, ah, nu prea pot repara nici acolo, fiindca daca recitesc ce-am scris, mi se pare ca sunt o analfabeta nuda si de idei, nu numai in exprimare, de-mi vine sa eradichez blogul cu tot cu abonament de net. Sau, daca mai misc ceva cu neuronul meu insistent, schimb cuvintele, si de-aici sensurile lor si textul si titlul, si pana la urma tot acolo ajung, sa inchid calculatorul… chiar pentru un an, hm, sa-mi fie rusine!…

Ruga Sfantului Francisc este ruga tuturor. Toti tindem spre intelepciune. Dar pana sa ajungi in stadiul in care diferentiezi lucrurile si-n care te detasezi de celalalt prin maturitatea dorintelor si actiunilor tale, ai cale spinoasa de strabatut. Si cel mai mult in sfera emotionala… Ea se lipeste de El, ca timbrul de scrisoarea-i cu continut de lista reprezentativa la ce are El de facut, prentru ca-l iubeste. El se indragosteste de Ea intru nevoi si conditionari sexuale, aplicabile din tata-n fiu…

La scara generala vrem cu totii o viata mai buna, dar individualisti cum suntem si detinatori de harta emotionala, ne mulam pe interese si menajamente intrinseci. Muncim mai mult cu folos material, revelator si rapid, fara sa construim valori mai prelungi pe circuite cenusii. Ca atunci cand populam o zona civilizata, capitala culural- europeana, dar aruncam hartia unsa de gogoasa pe dale istorice, petul berii de trei litri in rauletul naturii fresh-oxigenate, sau cand nici cu arcanul nu umplem o sala minuscula de teatru unde pulseaza arta intr-un adevarat spectacol…

Poate ma aflu eu intr-o stare de inertie valorica. N-am pretentia sa fi ajuns inca sa respir maturitatea rarefiata. Ruga mea ar fi atunci, sa-mi arate domnul cum sa nu vad ceea ce e vizibil realmente si cum sa actionez intru binele atotcuprinzator…

Anunțuri