Vânturând internetul – atunci când lucruri serioase nu te iau pe sus din fata calculatorului – nu are cum sã nu-ti sarã-n ochi un articol despre sex, iar in contextul sãu, termenul de parthenofobie. Cuvântul e scris in dictionar, de regulã fãrã „h”, chiar dacã are ca sufix o rãmãsitã din templul zeitei Minerva, cea care a decis sã rãmânã pe veci fecioarã. Iar un creier ca al meu – care mai nou îsi activeazã neuronii pe teme relationale – deruleazã felurite povesti, cu sau fãrã temeri… zmeura

Nu textul mi-a retinut atentia sau comentariile de la drumul mare, cu virginitatea lor aclamatã sau cu trâmbita combinatiilor falice premergãtor relationale. Caci fiecare are dreptul sã-si exprime valorile cum doreste, iar de te ia voma sau vertijul – pe tine ca cititor – poti linistit sã-nchizi pagina si sã deschizi una noua cu lãmâi. 🙂 Ci fobiile aferente, obsesiile care se pot instala la orice mansarda umana.

Teama asta ce ne îngheatã zilele! Si pe marginea cãreia se pot naste o multime de stãri patologice, in functie de cât de intens ti se manifestã ea în organism. Frica de necunoscut, neprevãzut, de riscuri, de esec, de revenirea lui… Nu degeaba sufli si-n iaurt când te-ai fript odatã. E firesc sã nu mai vrei traiul experientelor tale negative, si nici ale altuia. Dar se spune cã doar prima datã experienta ta e consideratã o greseala, a doua oarã primeste deja rangul de optiune…

Când se întâmplã sã finalizezi o relatie – de la una simplã, pana la divort – se intamplã mai deloc ca implicatii sa dea verdictul în acelasi timp. De obicei unul pãrãseste iar celãlalt devine pustiit si împrospãtat în suferintã. Cel care respinge dragostea relationalã are dreptul sãu de veto. Nu poti soma pe nimeni sã te mai iubeascã atunci când mierea din butoi ajunge sã rugineascã-n doage. Iar depresia ce te cuprinde pas cu pas – si care nu e alta decat boala mândriilor pruriginoase – te poate duce pânã la incredibilul ei de reprezentatie…

Te vindeci pânã la urmã si de ea – cã-i, hm, doar o boalã ca oricare alta – dar sub coaja groasã, uscatã si arcuitã-n trecut, rãmâne fobia. Acea fricã obsedantã ce nu-ti mai permite lesne sa pornesti motorul unei alte relatii. Évidemment cã nu mai vrei sã ti se refuze serviciile cupidonice si preferi sã-ti atasezi cãlcâiele de spinare pulverizand cu motive si justificari contemplatia singurãtãtii…

Când se întâmplã ca douã fobii sã se întâlneascã… atunci e si mai dificilã lucrarea. Nu te absolvã niciun doctorat maniheist de la înfruntarea temerilor pânã la aducerea ta in forma-ti naturalã cea mai buna. Cãci da, si asta ti se poate întâmpla dacã încerci o nouã relatie. Învingi teama, câstigi încrederea-n tine. Te birui pe tine, îl castigi si pe celãlalt lângã tine. Si amândoi, în viatã..

Învãtãm, învãtãm, învãtãm… 🙂

Anunțuri