violeteDe mica mi-au placut florile, chiar daca atunci cand trebuia sa le ud sub privirea mamei – cu elefantelul meu de plastic, ca stropitoarea din tabla ruginea 🙂 – i-o intunecam mai mereu. Fie ca puneam prea multa apa , fie prea putina, fie ca atingeam bobocii, nu prea reuseam sa ma incadrez in standardele ei horticole. Ea le iubea din tot sufletul, inflorea si se ofilea odata cu ele… iar si florile-i raspundeau cu puzderia lor iubitoare de la geamuri sau gradina…Si pe buna dreptate ca ai nevoie de o mana buna pentru flori. Simt si ele energiile din jur, le preiau si nu mai cresc daca vibratiile sunt tumultuoase si turbulente.

Nu stiu cat de benefica le este energia mea, dar stiu ca ma topesc dupa parfumul florilor. Am invidiat dintotdeauna floraresele pentru privilegiul de a-si petrece timpul printre ele si pentru mana lor ocrotitoare. Mana cu care, uneori de la coltul strazii, te imbie sa le sorbi picaturile colorate ale naturii… Cu lacramioare imi umplea si mama palmele pentru slujba duminicala…sau cu liliac… Cateodata, in rochita alba cu fluturasi brodati sangeriu in piept, presaram petale de trandafiri – alaturi de celelalte fetite, dintr-un cosulet minutios pregatit dinainte tot de ea – inconjurand altarul sau biserica la cate-o ceremonie importanta…

Acum e vremea florilor de tei si ador sa citesc invaluita-n miresmele lor din parc… Nu-i inteleg insa pe cei care le fumeaza alaturi tot aerul, concurand cu trabuc la dioxidul de carbon. 🙂 E ca si cum ai fluiera-n biserica. Mi se pare o profanare a naturii, un gest care aproape ca te scoate din specia superioara a regnului animalier. Pentru ce mai exista zona verde, reconfortanta a parcului urban – loc de joaca pentru copii? Daca si aici ne ajunge poluarea din urma, cred ca suntem pierduti. Ce anume invata si mostenesc copiii? Agresivitate, intruziune, gauri in straturile de ozon si-n inteligenta emotionala…

Si parca nici fetele nu mai sunt asa cochete precum florile copilariei mele. Evident ca traim alte vremuri, si ce bine ca le traim! Ca femeile au devenit mai independente si conducatoare, explorandu-si latura masculina si debordand de energie pentru activitati sociale, decizii si proiecte. Ca barbatii s-au sensibilizat intre timp, si purtandu-si nou-nascutii in esarfe-marsupiu, se implica tot mai mult in viata parentala… Dar parca uneori baietii infloresc mai abitir decat cochetele, iar fetele numai ca nu-si aranjeaza testiculele-n pantalonii de pe corso…

Violeto! Esti o baba, esti un crin/Esti parfumul cel mai fin… 😀

Anunțuri