Etichete

, ,


De la auch! sau oopsy! pana la tacerea abisala, blocanta, durerile incearca omul cat ii cuprinde viata. Si sunt multe, felurite, unele nesfarsite dureri, lectii, provocari ale vietii, incercari venite de la d-zeu, experiente menite sa te faca om. Ele nu-ti vin intamplator, iar cu cat incerci mai mult sa eviti o problema generatoare de chin, cu atat ea iti revine pe parcursul drumului tau, mai ampla si mai aducatoare de holocaust interior.

Empatizez cu Hapi, fiindca am trait o situatie de gen. Dar nu pot sti, si nimeni de altfel nu poate realiza durerea din sufletul ei sau al altuia, la justa intensitate si valoare. Pot doar sa-mi derulez propriul meu film emotional, de la socul alfa si pana-n clipa respiratiei mele de-acum. Sa-mi amintesc indescriptibilul complex emotional care m-a ars (cu vreo zece kilograme) si m-a zguduit pentru multa vreme, inadmisibil de multa vreme, de nici acum nu stiu bine daca sa pasesc drept sau clatinat…

Toata lumea iti spune ce sa faci si cum sa depasesti momentul. Cum sa vorbesti despre, cum sa plangi, sa iei antidepresive homeopate – daca nu cumva servesti terapia psihologului all-inclusive – cum sa bei vinul ghiurghiuliu, ca sa-ti stingi flacarile calcaielor ajunse fara sa-ti dai seama, pana in adancul fiintei tale…Cum sa scrii pe blog – uite ca mi-am amintit de ce bloghez din nou, de-asta vara – si cum sa-ti gasesti incet-incet activitati placute, care sa-ti lipeasca la loc toate constructiile tale psihologice sarite-n aer…

Dar durerea in general, merge mana-n mana cu angoasa, care aprofundata duce la anxietate – spun domnii psihologi – care, anxietate prelungita mai mult de sase luni, duce la depresie severa si ganduri exterminatoare de sine. Durerea asta de dragoste gen , imi pare ca nu-i departe de celelalte tipuri, ba poate-i mai pardalnica uneori si sugubeata, fiindca te ia prin surprindere. Spui: mie nu mi se poate intampla, eu – cap cerebral de laborator – gandesc, rationez, ma pun la scut de eventualele…Si ti se intampla, nepermis de logica si experienta ta anterioara. Ti se intampla, caci SNC-ul tau pe baza de nervuri si conexiuni senzitive n-are treaba cu laboratorul de la mansarda…

Ne stim fiecare durerile si ni le caram in spate cum putem. Fie ca ne obisnuim cu ele, fie ca invatam din ele si le depasim, sunt ale noastre. Trebuie sa le acceptam ca facand parte dintr-un intreg, intregul nostru construit de d-zeu…

 

 

 

Anunțuri