Etichete

,


ImagineThe shark-cat on facebook

Cum sa nu-ti placa asa un ghemotoc mustacios fin si moale? Chiar daca ascutit in gheare cateodata si generator de lacrimi, in sufocant stranut alergic…Cum sa nu te topeasca o asemenea privire? 

Imi plac terasele, restaurantele sau chiar institutiile artistice 🙂 care accepta cate o mascota felina. Imi amintesc ca eram odata la Bucuresti, in sala TNO, asteptand sa inceapa musicalul Paris, mon amour . A intrat mai intai orchestra in aplauzele spectatorilor, apoi dirijorul, dupa care…ghici! Prin fata cortinei, dintr-o parte in cealalta a trecut, zvelta si hotarata, o pisica, evident spre amuzamentul tuturor…

In curtea Operei Bv., s-a aciuiat de mai multa vreme o alta dragastoasa de pisica, despre care am auzit ca de fapt are stapan prin apropiere, dar…isi face veacul si catharsisul la Opera. Cum nu si le-ar face, daca primeste mereu incurajari artistice, care mai de care mai tandre si gustoase!? Si pentru ca de curand si-a adus si cele patru vlastare, intru continuitatea genelor maiestre, un bun samaritean de tamplar i-a construit un asezamant sub corcodusul des. Are toate conditiile: un salon de primenit urmasii zglobii, si unul ce tine de receptie culinara; si nicio temere pentru vremea furtunoasa si ploaia cu gheata.

E o pisica foarte demna. Sta de regula la locul ei insorit de la intrare si te saluta imediat… ce observa ca-i aduci ofrande. Daca se intampla s-o ignori, nu insista si nici nu te mai saluta data urmatoare…

Imi plac pisicile si animalele in general, imi place sa le observ. Uneori avem de invatat de la ele, cum ar fi sa lasam natura sa curga prin noi, fara prea  multe planuri, strategii, scheme si orientari din afara ei…

Anunțuri