Etichete

, ,


Desi nu sunt reformata sau adepta doctrinei evanghelice, imi place mult Biserica Neagra si mai ales evenimentele care au loc acolo. N-as avea nimic impotriva ei – din contra, imi place ideea de celebrare a lui Isus viu si nerastignit. Faptul ca sunt de alta religie nu ma impiedica sa particip la majoritatea evenimentelor ei, sa-i admir istoria, arhitectura, picturile murale – printre care una, intruchipand-o pe Fecioara Maria cu Pruncul Isus, ce ma linisteste de fiecare data cand o privesc…  

Concertele de orga sunt pentru mine prilej de reculegere – evident, asta daca nu am primprejur turisti hiper-entuziasmati sau din cale-afara de fojgaitori si desmierdatori unul cu celalalt, cum am avut destul de des norocul sa-i am vara… Am crescut cu slujbele duminicale in acompaniament de orga. Imi aduc aminte ca in copilarie ma imbraca mama uneori in rochita alba, cu fluturas sangeriu brodat la piept, imi punea un cos cu petale de flori in brate si, impreuna cu celelalte fetite, presaram petalele pe margine, in interiorul bisericii de pe Muresenilor… Biserica unde am intrat astazi, de Florii, cu o crizantema alba in mana, asa cum i-ar fi placut mamei,… daca ar mai fi fost printre noi…Imagine

Si tare mi-ar placea sa ascult aceste slujbe de duminica, la nivelul concertelor de la Biserica Neagra. Poate ca sunt prea pretentioasa si urechea mea s-a obisnuit mult prea mult cu muzica, muzica. Ca doar in biserica vii sa asculti predica, sa te rogi si sa meditezi, nu sa te delectezi cu rugaciunile muzicale. Si totusi, disonanta care vine uneori dinspre strana imi risipeste parca prea brusc si prea mult din armonia sufleteasca pe care reusesc si asa anevoie s-o dobandesc…

Unul dintre anunturile de la sfarsitul slujbei se referea la Calea Crucii, o procesiune religioasa ecumenica ce va intruni mai multe religii si evident mai multi preoti…Asemeni anului in care am participat pentru prima data, de dragul mamei care tocmai plecase si care n-a obosit niciodata sa creada intr-o lume mai buna, extinsa, solidara, s-o spere pana-n panzele albe…de Florii1
Ce-ar fi daca am crede in aceasta lume, macar acum de Florii, de Paste? Daca am spera-o cu totii…poate…

Anunțuri