Etichete

,


Brancusi

Poarta sarutului, Masa tacerii, Coloana fara sfarsit …

Indiferent de intentiile sculptorului, cele trei opere-mi sugereaza, imi casuneaza si ma incanta in felul meu propriu si personal. 🙂 Precum ca fara dragoste nu se poate trai. Asta e clar, lucru stiut de toata lumea. Cine nu s-a sarutat pana la lesin, macar o data-n viata, nu cunoaste cu adevarat vibratiile ei, lungul sir de suplicii ce-i urmeaza, alternanta lor cu euforia, pana la finalul zen. Ca din iubire ne nastem si-n iubire ne intoarcem la D-zeu…

Ca tacerea, pretioasa si de aur, ascunde uneori explozibilul inevitabil pentru reoranduirea vietii pe structuri benefice. Intr-o relatie, tacerea te poate salva nu o data de la ruinarea ei, dar te poate si scoate provizoriu sau definitiv de pe sine. Nu e tocmai bine intotdeauna sa ramai filozof. Insa e bine sa inveti tacerea profunda, meditativa, in care nu-ti auzi niciun gand, doar bataile inimii si nepermanenta…bat-o pe ea vina!…

Ca, in fine, toata recunostinta omului merge catre D-zeu, de cand deschide ochii la primul scancet si pana pleoapele seaca-n nemurire. Si tot ceea ce cladeste de-a lungul cursului sau vertical – caramida peste piatra – se stinge-n eter…

Dac-ar fi trait, ne-ar fi spus poate astazi pe facebook cum e sa traiesti sanatos, fara invidie, cu doar bucuria de copil in suflet… 🙂

 

 

Anunțuri