• About

genovevadans

~ *Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!… *

genovevadans

Arhive lunare: februarie 2014

Legătură

In the parc

25 Marți feb. 2014

Posted by genovevadans in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Etichete

bicicleta, Brasov, parc


In the parc

Am si uitat ca inca mai sunt abonata email-ic la unele bloguri dinaintea erei noastre-facebook; intrucat imi placea mai demult sa le citesc paginile interesante, ce dadeau nastere la tot soiul de comentarii. Acum, imi pare ca lumea s-a mutat cu toata garderoba pe acest Fbsite – spre deliciul lui Zuckerberg – si gestioneaza de-acolo majoritatea informatiei. 

Asadar, am dat peste acest articol marca Dulce Mahala, si cum mi-a placut si nu aveam posibilitate sa-i dau like – wordpress sau Fb, am decis sa-i dedic un Publish Link…

N-as putea spune ca ma omor dupa orasul in care traiesc, dar acum cateva zile – umbland de nebuna, brat la brat cu primavara februara de pe strazile centrului sau vechi – am avut aceeasi senzatie de bine si de recunostinta. Pentru frumusetea parcurilor acestuia, atunci cand sunt ingrijite – si de regula sunt, chiar daca nu se compara cu magnificele capitalei.

Sunt recunoscatoare pentru privelistile ce ti se perinda vazului, in combinatia destul de echilibrata dintre vechi si nou – aerul occidental de peste dalele si fatadele istorice…Pentru gerul iernii care-ti taie obrajii si-ti revigoreaza plamanii – chiar daca anul acesta Baba Dochia n-a coborat prea mult de pe piscurile ei. Sau pentru mirosul de brad de dupa ploaia varatica, ce uneori cuprinde tot orasul si nu stii de unde vine…

Purtandu-mi pasii pe langa Biserica Neagra la Vatra dulce aferenta, apoi pe la Poarta Schei si in sus spre Prima scoala romaneasca, ma gandeam cat de norocoasa ar trebui sa ma simt ca nu trebuie sa fotografiez – asemeni turistilor tot mai multi si asiatici de la an la an – fiecare colt autentic de frumusete urbana. Ca pot admira oricand ceea ce altul alege sa memorizeze tehnologic, privind doar o data…

Mi-am amintit ca asta-vara, pe aceleasi strazi mi-am pedalat bicicleta spre Pietrele lui Solomon, impreuna cu cativa zelosi si inimoase, pregatindu-ne fizic pentru plimbari mai lungi gen Brasovul pedaleaza… Am si participat la doua trasee de ciclism intr-o singura zi. Nu, n-am cazut si nu mi-am zdrelit tamplele sub casca, dar am respirat turbo doua zile la rand de la efortul urias, neobisnuit… si am avut o satisfactie extraordinara…

Ne dorim de multe ori lucruri straine, mai putin pe potriva realitatii si posibilitatilor noastre imediate, privind in zari mult prea indepartate. Cand ne-ar fi poate mai usor sa ne concentram asupra a ceea ce avem langa noi…      

 

 

 

 

 

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Citat

Unii oameni nu …

24 Luni feb. 2014

Posted by genovevadans in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Dragobete, dragoste


Unii oameni nu s-ar fi indragostit niciodata daca n-ar fi auzit de dragoste.” ~
La Rochefoucauld

Se spune ca nu-ti poti explica motivele pentru care iubesti pe cineva. Nici actiunile vizavi de  persoana iubita. Poti constientiza amalgamul de emotii care te poarta val-vartej spre cele mai insolite fapte, locuri, situatii, dar nu poti sa spui de ce se intampla astfel.

Iar cand iti constientizezi starile emotionale, le interpretezi de fapt, in functie de cultura in care te-ai nascut. Le gandesti si le organizezi potrivit cu ceea ce ai invatat si ai vazut in jurul tau, pornind din spatiul restrans al familiei tale si pana in spatiul general al societatii din care faci parte. Culegi automat idei, gesturi, comportamente si le prelucrezi cu verdeata ta encefalica…pana se rumenesc bine, se innegresc si eventual iti iese o dara de fum pe nas…

Prin urmare, daca iubirea nu e „autoexplicativa” si are mai degraba legatura cu traditia si cultura in care ne-am nascut, ma intreb ce spune Dragobete despre dragoste? Cum si-a invatat el romanii sa iubeasca? Sa-si lase munca ogorului pentru plosca de „vin ghiurghiuliu” si sa se lepede de divinitate in extazul trupurilor incolacite? Sau sa ajunga la D-zeu prin roboteala dragostei inlantuite din primavara pana-n pargul iernii si mai departe? Cum stiu ei sa-si armonizeze robia dragostei cu libertatea democratica?… 🙂

 

 

 

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Foaie de jurnal ~ 4

23 Duminică feb. 2014

Posted by genovevadans in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Etichete

jurnal, scris


Pentru astazi, chiar daca nu e vineri ca-n regula de jurnal, mi-am propus sa mai adaug o pagina …

Afara nu e tocmai placut in cea mai gri zi de duminica din acest februarie primavaratic…

Sunt recunoscatoare pentru ca nu mi se blocheaza computerul – inca nu si-a dat duhul, dar nici mult nu mai are 🙂 

Citesc cu intarziere – am cumparat ultima carte de pe raft – Alain de Botton – Eseuri de indragostit  Ed.Humanitas. Nu stiu ce nu-mi curge pe creier: limba romana dupa traducere, umorul englezesc de Zurich sau ruginia mea imaginatie candel 🙂

Ceea ce astept (sper) e sa inceapa saptamana de topaiala lucrativa si sper sa vina iar caldura ca sa citesc eseurile in parc la soare, poate-mi curg mai cu elan 🙂

Ce mai mesteresc: refinisez un pulover, gen bolero, cumparat acum o saptamana. I-am descusut lantul initial auriu de pe margine –  kitsch (!)- si-l inlocuiesc cu doua randuri  de snur dantelo-paietat de la merceria din colt – kitsch,kitsch 🙂

Ascult huruitul calculatorului si glasul rotilor de tren 🙂

In casa e prea multa liniste… ma pregatesc de meditatie 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferate: noua mea gaselnita, cusutul…si taiatul cu foarfeca. Imi modific hainele intr-o veselie, cred c-ar fi bine sa ma inscriu totusi la un curs de croitorie 🙂

Unele planuri pentru sfarsitul saptamanii: sa revad Fazanul o comedie reusita cu actori buni 🙂

Sexylicious: astazi il aleg pe Pierce Brosnan dintre cei cinci care-au speriat Estul romantic 🙂

Am aflat: ca trebuie, ca sa poti deveni batran si intelept, sa fii mai intai tanar si stupid…asta in cazul in care nu ramanem unii vesnic tineri…  🙂

Ce ma enerveaza: privirile insistente, fixe sau holbatul. Unele uitaturi nelocuite se pot cataloga pe cauza de boala, dar restul sunt ingramadite in privitul ca vitelul la poarta noua 🙂

Aici este o imagine pe care am gandit sa o impartasesc Image FB photo

Un gand de laborator: Mă simt ca o insectă prinsă în chihlimbarul care i-a devenit destin. Știu că nu pot mișca nici un deget afară din soarta mea, care mă-nchistează în boaba de ambră, dar mă și conservă. Nu mi-e teamă. Se va întâmpla tot ce trebuia să se-ntâmple. ~ Mircea Cartarescu

Imi doresc sa vina primavara cu soare, zambile, frezii, ghiocei, toporasi, trufandale, mirosul pamantului reavan si rasete zglobii…

Ce ma binedispune: pagina de perle

 

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Legătură

Atingerea sufletului

22 Sâmbătă feb. 2014

Posted by genovevadans in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Etichete

dragoste, psihologie, social


Atingerea sufletului

Suntem multi pe planeta asta albastra, atat de multi ca ne ciocnim in permanenta unul de celalalt. Ne ciocnim dar nu ne vedem. Avem tangenta sociala, fizica, dar nu ne vibram sufletele. Sau de-a dreptul invers, ne privim sufletele frumoase din cale-afara, dar nici ca ne atingem gulerele sau mansetele.

Iar daca se intampla cumva sa ne atingem in invelisuri in si out – ca printr-o dumnezeire pierduta-n spatiu si explodata pe pamant – intram in colaps. N-ati-o buna ca ti-am frant-o! Ne inhibam politicos si infoiati de frustrari, ne adunam puterile ramase ca sa ne indepartam la loc. 

Natura si criteriile mentale de supravietuire ne indeamna sa legam prietenii, sa ne conectam la iubire, dar sa ne calculam bine distanta, aidoma porcilor spinosi din cartile de psihologie practica! Avem nevoie de dragoste, dar la o apropiere mult prea mare, ne aruncam reciproc sagetile otravitoare. Optim ar fi nici prea-prea, nici foarte-foarte, daca se poate sa actionam cu doua viteze: pe loc si deloc…
 
Situatiile pe care le avem, oamenii cu care socializam, tot ceea ce palpam, respiram, plangem sau ceea ce ne bucura, ne intra-n viata cu un scop anume: sa ne cautam echilibrul ei! Cum am putea sti altfel sa mergem drept, ca pe sfoara, daca nu ne-am clatina cu capetele insangerate cand la dreapta, cand la stanga? Doi pasi inainte si doi inapoi fara taraboi – ca sa vedem oceanul din proverbele orientale – e bine sa-i facem cu buna stiinta stimulativa in acest sens! Sa ne echilibram singuri!

O vreme putem merge alaturi, palma-n palma pentru prioritati comune sau acelasi drum sentimental. Doar ca se intampla la un moment dat sa nu ne mai gasim impreuna. Si atunci nu inseamna ca ne-am pierdut bara echilibranta si-am cazut in aer. Ci inseamna ca avem in meniu noi preparate digestive de viata, noi provocari socializante intru fluiditatea drumului.

In concluzie matinala, cu fereastra deschisa spre primavara timpurie de-afara, haideti sa ne pastram energia in culori proaspete, fara sa ne lasam sufletele atinse decat de cei care ne permit libertatea traseului vital! Nu mai mult si nici mai putin…

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Imagine

Lacrimile cerului

20 Joi feb. 2014

Etichete

joc, lacrimi


Lacrimile ceriului

Mama, cand ploua inseamna ca D-zeu plange?…Da!
De ce? El e atotputernic!
De durerea omului. Durerea face parte din viata (L)lui..
.

Toate filmele – inspirate din viata (L)lui – au scene ploioase cand se vor impresionante. Inclusiv comediile romantice – unguentele mele de bataturi sufletesti. Cand personajele isi spun adevaruri inecacioase sau se despart, vesnic ploua pe fundal, pe geam, pe chipurile lor cu armoarii Paul Ekman, peste piepturile de furnal in camasi stravezii, peste freze stylish inspre curci in lemne…

Noroc ca filmele sunt o joaca de om si lacrimile in corpore nu-s adevarate!…Deci, La vita e bella, sa spunem ca Benini!…
Mama, cand D-zeu se joaca, ce face?…Creeaza oameni dupa chipul si asemanarea sa…
Da’ nu toti sunt buni si milostivi!
Uneori se plictiseste…

––––-
… 🙂 Cum fac si eu acum, culegand poze cu pisici de pe bookface si proband Image-ul la postare.

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Publicat de genovevadans | Filed under Uncategorized

≈ 7 comentarii

Legătură

Brancusi

19 Miercuri feb. 2014

Posted by genovevadans in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Brancusi, sculptura


Brancusi

Poarta sarutului, Masa tacerii, Coloana fara sfarsit …

Indiferent de intentiile sculptorului, cele trei opere-mi sugereaza, imi casuneaza si ma incanta in felul meu propriu si personal. 🙂 Precum ca fara dragoste nu se poate trai. Asta e clar, lucru stiut de toata lumea. Cine nu s-a sarutat pana la lesin, macar o data-n viata, nu cunoaste cu adevarat vibratiile ei, lungul sir de suplicii ce-i urmeaza, alternanta lor cu euforia, pana la finalul zen. Ca din iubire ne nastem si-n iubire ne intoarcem la D-zeu…

Ca tacerea, pretioasa si de aur, ascunde uneori explozibilul inevitabil pentru reoranduirea vietii pe structuri benefice. Intr-o relatie, tacerea te poate salva nu o data de la ruinarea ei, dar te poate si scoate provizoriu sau definitiv de pe sine. Nu e tocmai bine intotdeauna sa ramai filozof. Insa e bine sa inveti tacerea profunda, meditativa, in care nu-ti auzi niciun gand, doar bataile inimii si nepermanenta…bat-o pe ea vina!…

Ca, in fine, toata recunostinta omului merge catre D-zeu, de cand deschide ochii la primul scancet si pana pleoapele seaca-n nemurire. Si tot ceea ce cladeste de-a lungul cursului sau vertical – caramida peste piatra – se stinge-n eter…

Dac-ar fi trait, ne-ar fi spus poate astazi pe facebook cum e sa traiesti sanatos, fara invidie, cu doar bucuria de copil in suflet… 🙂

 

 

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Citat

„Printre altele…

19 Miercuri feb. 2014

Posted by genovevadans in Uncategorized

≈ 2 comentarii

Etichete

blog, citat, J.D.Salinger


Printre altele, o sa afli ca nu esti singurul om din lume pe care comportamentul uman l-a debusolat si l-a speriat si chiar l-a infricosat de moarte la un moment dat. Vei fi incantat dar si stimulat, sa afli ca nu esti defel singurul in aceasta privinta.
Multi, multi oameni dinaintea ta au fost exact la fel de tulburati din punct de vedere moral si spiritual cum esti tu acum.
Din fericire unii si-au consemnat framantarile. O sa ai de invatat de la ei – asta daca vrei.
Intocmai cum intr-o buna zi, daca ai ceva de oferit, cineva o sa invete ceva de la tine. E un minunat acord de reciprocitate.
Si aici nu-i vorba de educatie. E vorba de istorie. De poezie.

J.D. Salinger…Asta m-a dat pe spate…Frate… 🙂 Dar tot incerc sa ma repozitionez si sa articulez oaresce, in consonanta cu scrisorile framantate. Mai ales daca acestea sunt framantate pe blog, de nou millenium…

Suntem ceea ce am trait, simtit, iubit – suma experientelor noastre parcurse – pana la momentul respectiv al constientizarii fiintei si a ghiontului inspre scris. Acest lucru transpira abundent din textul creat, oricare ar fi intentiile noastre, indatoririle sau libertatile mentale. Si daca tot deschidem o rezonanta cu cel care citeste, putem proba o oarecare responsabilizare, dictata de bunul simt…

Nimerit lucru ar fi ca si pagina de blog – care de obicei da tonul – si eventualele comentarii sa-si acorde aceasta minunata decenta…happily ever after pana cand selectia, naturala au ba, le va fi reorientat pasii catre alte idei scrise si citite…

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Recital de pian

16 Duminică feb. 2014

Posted by genovevadans in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Biserica Neagra, recital de pian, Remus Manoleanu


Cu cateva zile in urma, am fost sincer incantata sa citesc despre recitalul de pian, din Sala Festiva a Bisericii Negre. M-am bucurat, nu pentru ca recitalul avea loc duminica dupa amiaza – moment al zilei, in care depresiile duminicale incep sa ma vaneze stoic. Si nici pentru ca intrarea era libera – asa cum Biserica Neagra obisnuieste sa-si rasfete publicul in aceasta sala. Ci pentru ca venea sa cante la pian Remus Manoleanu ImageImi place sa ascult si Haydn si Mozart, in toate formele lor componistice si la toate instrumentele. Cum m-as fi putut lipsi tocmai acum de aceasta muzica, superb dantelata pe clapele pianului si de maini atat de pricepute?

Asa ca, radiind de nerabdare si emotie, mi-am ocupat  locul in sala – mica, dar deosebit de luminoasa si de primitoare – cu un sfert de ora mai devreme… Steffen Schlandt, organistul Bisericii Negre, ne-a impartit candid si bonom pliantele de sala. Iar la orele cinci, a deschis recitalul cu o scurta si frumoasa prezentare a distinsului pianist.

Totul era cum nu se putea mai potrivit pentru sufletele sensibile muzical: sonatele, tehnica interpretativa, sunetul pianului. Se tesea incet o atmosfera magica…Si-ar fi continuat, inspre nemurirea sufletului – daca n-ar fi fost intarziatii melomani, care-si fosneau si fojgaiau paltoanele, chiar si la 17:30 trecute-fix!… 

Sala Festiva – nu neaparat ca apartine Bisericii Negre – e in asa fel construita si amenajata, incat impune o anumita atitudine, de sacru, de liniste, reculegere si aprofundare a spatiului interior. Iar pianul!… Poti asculta sunetele clapelor lui, cu astrahanul pe-o ureche, clampanind intre molari guma de mestecat sau scartaind leganatul scaunului (oricat ar fi el de special si din piele 🙂 )?…

Un telefon decrepit a tinut sa-si concureze melodia cu Mozart: o data, de doua ori, de trei ori…incredibil! a patra oara era deja melodia vecinului de scaun, care prea incotosmanat peste bingheul incefalat, nu mai avea acces la jebul gazduitor de mobile!  E drept ca nici domnul Schlandt nu a amintit de butonarea definitiva a telefoanelor, asa cum se obisnuieste (din pacate) la mai toate spectacolele de teatru… concert2

Pianistul Remus Manoleanu a suras de fiecare data cu bunatate si modestie, ducandu-si maiestria la bun sfarsit – asa cum ii sta bine unui artist de valoare si unui om de calitate. Si a mai si gratulat publicul, la finalul recitalului, cu o splendida bucata muzicala semnata Erik Satie…Mi-a sters gustul amar al sunetelor intruse si mi-a adus din nou zambetul pe buze…

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Si iubirea…

14 Vineri feb. 2014

Posted by genovevadans in Uncategorized

≈ 3 comentarii

Etichete

iubire, Valentin


Ce lume ar fi aceea in care dragostea sa nu aibe ziua ei de sarbatoare? Si romanii sa nu participe occidentalizati la zaiafet? Ar fi probabil una lipsita de frumusetea circului care – alaturi de paine – insoteste o ramura de popor, cand si cand, inca de pe vremea lui Decimus Juvenalis…

Cu ghirlandele de inimioare aferente, in multiple culori si materiale de constructie, Valentinul  asemeni Craciunului cuprinde toata suflarea omeneasca. Magazinele debordeaza de produse gen, spatiul public gazduieste tot mai multe perechi de indragostiti de toate varstele, tinandu-se de-o mana, atarnandu-si in cealalta plasa cartonata, de dar sau trandafirul. Dovada de necontestat ca lumea iubeste si este iubita… o zi pe an (?)

Pot fi acuzata de mizantropie, de insensibilitate, lipsa de imaginatie si de iubire? Daca privesc in jur c-o spranceana ridicata si c-un zambet coltzunat sunt un fel de Grinch al Valentinului? Sau vreo sireata pierduta-n lesin dupa limonada boabelor de struguri?…

Image FB Photo

As! Sunt – definitiv si irevocabil – sustinatoarea iubirii mirobolante, zilnice si fara de sfarsit. Viata inseamna iubire. Corzile sufletului nostru, in orice registru ar fi ele ciupite, vibreaza in esenta lor aceeasi iubire…chiar daca manifestata in cele mai ciudate si originale feluri…

Nu scapa nimeni de sagetile lui Cupidon si nici de starile febrile, delirante si alterante ale dragostei, iar cine le depaseste cu succes – basca ramane in viata – cunoaste noi forme de intelepciune. Caci aidoma gripei tratate la orizontala si iubirea comporta cu generozitate tratamentul, imunizand intreaga fiinta intru evolutie si confundare cu divinitatea…

Prin urmare, o relatie de iubire poate sa te raneasca pana-n maduva vertebrelor si sa-ti deschida noi supape ale unor dureri reptiliene latente, oricat de pachidermic te-ai percepe – tu, pe tine, tie, iti, ti . Daca o interpretezi ca pe pogorarea unui sol din spatiu, menit sa-ti vindece frustrarile si tiparele mostenite genetic, relatia asta ucigatoare poate fi mai mult decat benefica…

Constati cu veselie ca nici usturoi n-ai mancat si nici gura nu-ti miroase. Iar la urmatoarea poveste, cine altul este nou-nout, ca scos din cutia Valentinului, numa’ bun de gestionat sentimente lipicioase?…

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

In substituire

11 Marți feb. 2014

Posted by genovevadans in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu

Etichete

carte, E-book


Am citit la Regina Buburuza magica intrebare a saptamanii. Sensul ei perceput initial de neuronii-mi levitand nonsalant in spatiul cranian, contura posibilitatea substituirii cartii tiparite cu cea virtuala. Intr-o prima strafulgerare mi-am zis ca nu pot inlocui paginile albe, stralucitoare, pe care se odihnesc siragurile negre de intelepciune, cu ecranul electronic.

Nu pentru ca m-as declara circumspecta, fata cu reactiunea dinspre noile vanturi ale tehnologiei… Chiar daca mai imi prind uneori urechile la calculator sau smartphone, de ma-nvineteste sudoarea, nu sunt de vina modernele sisteme electronice, in progresul lor continuu si zburatacit…. 

Cartea de hartie imi deschide insorit ochii in linistea parcului, imi insenineaza narile cu parfumul filelor ei noi sau vechi. Ma lasa generoasa s-o primenesc dupa encefalul meu iluminat, insemnandu-i randurile cu carbune, scrijelind stelute, acolade, diverse figurine, dupa caz si-mprejurare…

La drum insa, in era fast-urilor de toate felurile, timpul scurt si bagajul subtire te inghiontesc pragmatico-sagalnic la E-book. De ce sa-ti incarci cuferele cu tomuri cimentate la cantar, atunci cand nu te poti decide asupra unei singure gloss-reviste de calatorie? Cand ai putea, optim si eficient, sa-ti incarci memoria virtuala de la purtator cu continuturile cartilor tale de suflet…

Prin urmare, pot fi de preferat ambele tipuri de carti. Iar la al doilea flash inaltator mi-am ostoit circuitele dandu-le sensul firesc al intrebarii cu pricina, si ideea ca a alege intre doua lucruri nu inseamna neaparat a inlocui pe unul cu celalalt. Poti foarte bine sa le alternezi dupa necesarul tau si sa te bucuri vremelnic de calitatile amandorura…

 

 

 

Share this:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...
← Articole mai vechi

Articole recente

  • Avem timp…
  • De vorba…
  • De drumetie
  • Vincitore
  • Dieci in musica

Arhive

  • martie 2021
  • februarie 2021
  • ianuarie 2021
  • decembrie 2020
  • noiembrie 2020
  • martie 2020
  • februarie 2020
  • ianuarie 2020
  • decembrie 2019
  • noiembrie 2019
  • octombrie 2019
  • septembrie 2019
  • august 2019
  • iunie 2019
  • mai 2019
  • aprilie 2019
  • martie 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • decembrie 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • mai 2017
  • aprilie 2017
  • martie 2017
  • februarie 2017
  • iulie 2015
  • iunie 2015
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • martie 2013
  • iunie 2012
  • aprilie 2012
  • martie 2012
  • februarie 2012
  • ianuarie 2012
  • decembrie 2011
  • noiembrie 2011

Categorii

  • Uncategorized

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.com

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Anulează

 
Încarc comentarii...
Comentariu
    ×
    Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
    Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
    %d blogeri au apreciat: