Etichete

, ,


aripi

…Sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima(!)… Nu neaparat pentru a fi pregatit sa aluneci in cealalta dimensiune, cum te invata religia crestina. Ci mai degraba in scopul explorarii tuturor posibilitatilor vietii tale. 

Suntem incorsetati in tot felul de scheme mentale, mostenite genetic, introiectate pana in strafundul cutiei de viteze cerebrale, de catre adultii protectivi ai copilariei noastre, automatisme care ne ghideaza ce sa facem, cum sa gandim, simtim, ce se cade si de ce. Ne sunt comode, linistitoare, pline de seva explicativa; adevarate carari stramosesc batatorite, ce ne trag pasii in povesti caldute.

La ce bun sa mai strangem farame de curiozitate, vrere sau entuziasm pentru alte lucruri noi? Stim sa ne locuim trupurile indeajuns. Orice transformare presupune criza si oarecare zvarcoliri inlacrimate, iar la o adica ne e prea teama de caderi din ‘nalturi, printre flori de colt si capre negre…

Cred in momentele de cruce si rascruce ale fiecarei vieti, inspre evolutie si iluminare la drum de seara. Occidentalul crestin ar spune ca D-zeu ti le da, cu traista, teleaga si scop anume. Ca exista lucruri ce nu tin de tine – homo-sapiens cel de planeta albastra – ca mintea ta nu poate cuprinde tot universul cu constelatii, conspiratii si alti luceferi cu coama, coada sau coronita. Deci nu-ti poti programa in deplinatate destinul sau emotiile viscerale.   

Spre deosebire de orientalul karmic orientat de Budha, care ti-ar incanta precum ca nu exista nimic in afara constiintei tale vidate, nepermanente si lucind evoluat prin suferinta. Te-ar aseza in Lotus, ti-ar murmura zumzait ca totul este trecator si mai bine percepi vidul, punand in cui sinele cu energii cu tot. Viscerele n-ar avea treaba aici, dupa cum nici emotia – n-ar avea nici macar termen lingvistic echivalent. Everything’s under control in stari mentale induse de constiinta…

 

Eu ti-as spune ca n-ar strica sa incerci sa-ti depasesti limitele, dupa ce stii ce vrei si ce poti, conform cu natura ta. Sa spargi doagele butoiului cu miere devenita in timp smoala – ca intrucat Pamantul nu suporta lucrurile vecinice, totul se transforma. Sa intri fara frica in circuitul Binelui, oferit si primit din dragoste, ca balanta se ajusteaza ea in timp, cu de la Sine (sau sine, nu cred ca are importanta) putere. Si sa profiti de tot ceea ce-ti e benefic in jur!…    

P.S. 🙂 In concluzie, a nu se sta tehnologizat-cuc sambata seara, ca te-apuca metafizica de-ti intinzi corzile, le ciupesti si le innozi pana te faci pulbere!… 

 

 

Anunțuri