Etichete

,


…Si-mi raspunde Eminescu din adancimea timpului, de nu mai pot sa spun nimic. Decat ca sunt incudeosebi o romantica incurabila in ADN-ul mostenit de la mosii si stramosii mei – si ei niste fara vina bolnavi de amor; cum or fi supravietuit atatea veacuri, ca eu sa traiesc azi, aici, amorul carpatin, nu-mi dau seama…Le sunt totusi recunoscatoare ca in ciuda diverselor paternelor respirate, mai pot inca savura o poezie, intr-o zi de 15 ianuarie…  

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor dïn apă.

Versuri de la: http://www.versuri.ro

Anunțuri