Etichete

, , ,


Cand sorocul ne matura veacurile prin ograda, si ajungem la punctul terminus al unui an, spre Alfa celui urmator in cumpana, strangem tot felul de clisee. Preferatul meu de actual e: Tu ce-ai invatat in tot acest an? Si cu privirea-n varful cizmelor, ma gandesc daca, ce anume si cate lucruri noi s-au lipit de mine…Asemeni gandurilor lui Octavian Paler , care ma inghiontesc, ori de cate ori dau peste ele…

Am invatat, pe a mea epiderma subtire si mult prea alba pt exploziile solare, ca dragostea doare, cam uimitor, cu puroaie si suvoaie de sughituri. Cu atat mai rau cu cat ea se naste pe covor de frunze uscate, in bataia vantului picurat de bruma, in nefirea lucrurilor pamantesti. Dar, am invatat si ca scrisul potoleste durerea…

Am invatat, tot pe coaja, ca suntem prizonierii propriilor noastre ganduri. Prin urmare, adorata fericire nu-ti vine din afara conglomeratului tau cenusiu, degeaba o chemi tu cu petale sangerii si-i faci matanii pana-ti ruginesc genunchii. La fel cum nici sindromul de inima rea nu te poate rapune din exterior. Contactezi evenimentele si depinde numai de tine ce gandesti despre ele si cat de favorabil le incorporezi.

Cred, pe probatelea, ca se poate trai si fara carne, in regim schweizero-vegetal de forta majora. Eliberezi astfel endorfinele si copitele etajate, pastrandu-ti curatia la toate nivelele…
Am invatat sa fac balerine din sarma si hartie,balerine de hartie cu care mi-ar placea sa decorez un brad invizibil de Craciun. Mi-as bucura ochii cu ele, ca atunci cand eram mica si priveam in nestire o balerina minuscula de cauciuc, care se invartea in attitude, actionata fiind de-o cheita…
Dar cel mai mult si cel mai mult am invatat singuratatea – si inca mai sunt corigenta la ea – acea singuratate echilibranta, necesara fiecarui om, ca sa creasca, sa-nfloreasca si la anu’ sa iubeasca cu tot dichisul ei, verde ca bradul, liber si frumos

Anunțuri