Etichete

, ,


in abur

Imi suna de multe ori in urechi, clopotindu-mi-o cu vehementa, maxima: Nu conteaza de cate ori cazi, ci de cate ori te ridici. Nu mai stiu cine a spus-o, in ce limba sau in ce formula a incadrat-o. Cred c-am spus-o si eu spre incurajare, in dreapta sau in stanga, dupa caz si imprejurari, de suficiente ori incat s-o validez automat. Mi-am repetat-o si mie cu o frecventa indarjita, de-a lungul traseului bioritmic, incat sa-mi devina draga si familiara. 

Dar, parca niciodata n-am constientizat-o indeajuns, totalmente, incudeosebire si din afundul fiintei mele umanoide. Cazi si te ridici de mai multe ori, aburind paharul spre inchinaciune cu : asa sa ne fie cand ne-o fi cel mai rau!  – crezand c-ai parcurs experientele cele mai ascutite ale vietii. Si nu e deloc astfel! Mai ai inca un Everest de escaladat, si inca unul dupa orizont, si poate inca multi altii, de parca din echilibristica rarefiata ar fi construita insasi viata ta de pe planeta…

Poti sa te ridici, stiu, si de fiecare data altfel. Chiar daca nu-ti dai seama, cresti o alta coloana vertebrala, inrosesti alte circuite spiralate pe creierul tau pastos, si fumegi apasat, cat sa mergi mai departe. Nu te poti opri. It’s not allowed. Chiar daca te suna un apropiat sa-ti spuna c-a facut al doilea infarct, iar tu te afli in depresia de acadea, scurgandu-te lent spre periferia carierei tale ocupationale. Si coborand cu icneala din autobuz, calci in intuneric pana la asfalt pe maleola piciorului, in pustietatea statiei, si-n rafalele vantului turbat de miazanoapte, intrebandu-l pe d-zeu daca si-a pierdut ingerii ocrotitori…

Iti dicteaza sfanta supravietuire sa citesti viata asa cum e ea. Sa treci peste paginile ei zdrentuite si sa mergi mai departe. Te priveste cum: urli in pumni, lacrimezi in scris, canti in somn, dansezi in poale, meditezi cu Belladonna…Continui sa respiri, obligatoriu…

Maine e o noua zi, si dinspre-o aripa seculara de vant, imi suna in urechi si cred, ca s-ar nimeri sa fie bine…

Anunțuri