Etichete

,


” Atat mai vreau: doar un Craciun cu tine!” zice un cantec de pe radio…Uneori e mai bine sa nu stii cuvintele, sa nu le intelegi sensul, sa percepi doar melodia, muzica sufletului craciunesc… 

Mda, ar fi bine sa ma explic sau sa-mi explic. Am chef, un entuziasm nestavilit de a scrie pe blog – bine ca nu l-am sters acum noua luni, ca trebuia sa-mi fac altul si-mi lua cam mult timp. Asa, am schimbat doar fotografia de antet 🙂 . Am citit ca – hai sa nu zic scriitorii, tastatorii – persoanele care-si scriu ideile pe blog evolueaza, ca vinul, prind calitate in exprimare, coerenta, profunzime, buchet de inteligenta filozofala, devin mai increzatori, comunicativi si se vindeca de frustrarile acumulate in timp, refuleaza eficient in scrisul cel de toate zilele.

Subscriu. In primul rand comunici cu tine. Incepi sa te placi asa cum esti. Nu-ti mai pasa atat de mult de imaginea ta scoasa din cutie si oferita celorlati spre bunul curs al socializarii. Esti tu, pur si simplu, tu cu tine. Ce nu-ti place, stergi…Ce bine-ar fi, ca si-n realitate sa poti sterge asa usor!!…

Iti faci ordine in ganduri…Da, asa cum iti faci curat de Craciun, de Pasti, iti aduci lumina-n suflet… Si eu asta trebuie sa fac. Pentru ca am un creier in unt negru …si cateodata blank de-a dreptul…deci fara de culoare… ca de gaina insupata, bine de tot…(si mi-e dor si de salata de beouf de Sarbatori)…

Da, deci cantecul lebedei din mine imi striga sa scriu…cu sau fara stimulent de vin rosu…sa-mi scriu povestea, s-o interferez cu altele, sa trag aer pe nas, sa-l expir pe gura, sa-mi oxigenez creierul setat si resetat de sute de ori…si sa supravietuiesc…

…ca deseara vine Mos Nicolae – poate a si sosit in unele case autentice – si nu vreau sa fiu Grincha, femeia care-a speriat renii… 🙂  

 

 

Anunțuri